duminică, 30 octombrie 2011

Nelu zice VI sau despre retragere și perspectivă

Unii spun că se află în plin proces de drept de proprietate intelectuală cu Higgs pentru bosonul cu pricina

Și că el poate să evidențieze semnul godeului la pacienții săi prin simpla greutate a privirii sale.

Tot ce știu eu este că îl cheamă Nelu și în ultima vreme a fost cam absent ... cred că se plimbă cu Nea Stere, de prin vecini. [arogantze 8->]

Trebuie să îmi retrag spusele. Rarisimă situație, dar trebuie! De când am aflat astă-vară ca UMFul vrea să cumpere televizoare pentru camerele din Bhe-uri am râs și am zis mai în glumă mai în serios că așa se spală banu’. Ei bine, Nicutoi, înghiteți cuvinetele! Vineri, cu mâna mea am semnat pe inventar preluarea electrocasnicului.

E încă în cutie. Pare frumos așa, marișor, plat, fullHD și dacă ne punem un pic mintea la contribuție cred că putem lega la dânsul și computerul și să vezi atunci dezmăț! South Park, TBBT, Game of Thrones [[ ”The night is dark and full of terrors” 8->]] le vedem la ecranu tembelizorului. Adio chiorală la 15” de monitor de laptop Toshiba! Bun-venit 22” de fullHD wonderfulll-ness-ness-ness!

O mică problemă. Unde îl punem? Sincer! camera e plină și ne străduim să ținem în relativă ordine micul nostru univers a cărui entropie crește și dacă plecăm, stingem lumina, încuiem [etanș!] vidăm și răcim până la 0 absolut [[numai noi în cămin știm cum!]]. Și până una alta ne trebuie ceva cordon ombilical prin care să-l legăm la placenta din perete care să-l hrănească cu ceva fotoni, electroni, whateva’. Așa că deocamdată stă în cutie.

Ceea ce mă duce spre bucățica de perspectivă a ditirambei de azi. E o sculă plăcută, poate chiar utilă câteodată, dar nicidecum absolut necesară. Ar putea fi foarte ușor înlocuită de o conexiune mult mai bună la Internet decât cea pe care o avem azi.

Sau, de ce există bani pentru televizoare (plural) dar laboratoarele de la catedra X sau Y sunt dotate cu aparatură veche de zeci de ani?

marți, 18 octombrie 2011

Despre brazde și apartenența la ideologii

A început el, anu III, de vreo două (do’o!) săptămâni bune. Sau rele... au fost destul de rele. O mică impresie, o măslină, o arogantze, o rășină, o aia... ia auzi tuh mă la ei ! De dragul de a fi concis am să trec repede peste pleiada de micuțe materii ca să trecem la cașul și mămăliga anului III, anume Chirurgia și Semiologia.
Farmacologie – tristă treabă. ”Gelul e un lichid gelificat cu agenți gelificatori”. Și proful e tare ca lumea, dar e cam obosit. Mie așa mi se pare.
Fiziopat – nu aș putea spune. Am avut 2 lp-uri, șobolani albi intoxicați și maltratați ca ovreii-n în paș-trei. Curs, pauză. Meh!
Igienă. Laptele 8->. Pauză totuși, doar din săptămâna 8. Am auzit că învățăm și despre fose septice. Foarte bine! Să fie!
Morfopat. Profa și-a băgat laserul în ochi. `Nuff said!

Și acum, felul principal.
În fiecare luni și miercuri dimineață, ”iată vin în cale” o mică turmă din Hașdeu spre Clinicilor. Pac, avem stagiu de chiru (zicem și noi stagiu de anu astă, că deh!). Un halat, 2 papuci, măști și manuși pentru doritori și din prima zi am și văzut niște ”betege” - cum zice asistu nostru – cu tiroida, hernii, ”fiare lenieșe” operate, de toate cele, numa costum de clinică să ai! Damn it! Uite așa m-am tirat eu acasă într-o zi după mai puțin de o oră de stagiu, fiindcă nu aveam cele trebuincioase și am ratat o colecistectomie!
E bine la Chiru. Lumea se ocupă de noi, nu sunt vrăjeli de tocit, singura plângere e că de două ori pe săptămână îmi ucid corpul celulă cu celulă în băncile alea îngrozitoare din Amf. Goia pe durata cursurilor de chiru. Poate ar trebui să mă gândesc să îmi schimb locul în amfiteatru...

Iar acum, da, trebuie! Să discutăm despre Semio. Titlul de azi se referă direct la Semio. Cine știe, cunoaște. Aproape că nici nu mai e nevoie să amintim de lamentațiile și disperările ce ne-au cuprins pe noi, pe seriah tri, când ne-am citit cu ochii ultimii în clasamentul seriilor. Știam deja cu toții. Știam, iar în sinea noastră colectivă de serieh ne era frică... foarte, foarte frică. Urma să rămânem la Semio cu Cea-A-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit! S-au făcut libații, s-au invocat sfinți, s-au scris pomelnice, toate în zadar. Habar n-am până la urmă cum s-au ales sau cum s-au tras la sorți cadrele didactice dar toți am știut în sinea noastră. Semio ... cu ...F..Fo..Fodor. Din anii mai mari veneau numai povești de groază:
”Fodor te pică la examen!”
”Nu contează cât știi dacă i s-o pus ei pata! ”
” Îmi e milă de voi, ce rău o să vă fie”
”Fodor scuipă foc și pară”
”În urma ei se veștejesc recolte și se prăbușesc munți”
”Cei 4 călăreți...”
”Belzebut și Mamon și ...!”
”Apocali...”
STOP CADRU! Unde am mai auzit eu toate astea ... hmm, unde am mai auzit? Îmi sună atât de cunoscut, parcă pe la ceva bio-materie din asta... bio-bio-ch.. biochimie, da! DA! LA BIOCHIMIE! Am auzit exact același povești. Și erau doar atât. Povești. De adormit copii sovietici. Pariez pe noul nostru frigider din cămin, proaspăt scos din cutie, curat-lună! și plin cu papa bun de acasă că nu-i nasol la Semio.
Ritmul cursului câteodată e mai mult decât alert și cred că profa (e confă, dar pentru ușurința curgerii acestui pârâiaș al scrierii am să tot zic ”profa”) are o toleranță scăzută pentru incompetență, dar până la urmă ce dracu ?! Așa și trebuie, că doar suntem la UMFIH nu în Guvernul României! Răzbate foarte clar faptul că profa are niște dorințe foarte fixe când vine vorba de anumite bucăți de materie și de aici atitudinea ”My way or the highway!”, dar până la urmă de aia e cadru didactic și noi de abia suntem studenți. Prefer cadre didactice severe dar care în mod evident stăpânesc atât sala cât și materie decât ceasuri de aur, 2 smarthphone-uri, mult parfum și explicații de pe wikipedia. Știți voi la cine mă refer. Și trebe să recunosc că îmi place cu adevărat halatul purpuriu, are un aer așa... constantinopolitan.

În concluzie, dracu nu e niciodată atât de negru. Așa că, adresez tuturor, dar mai ales mie, îndemnul lui Lenin ”Învățați, învățați, învățați!”...ca să ne regăsim cu toții peste brazda cinciului. Nu mai stați pe net să scrieți articole nesărate pe bloguri.

duminică, 9 octombrie 2011

Re- luare

Am promis in articolul anterior ca revin cat de curand cu o scriitura despre practica de vara,si m-am tinut de cuvant,pe jumatate; scriitura este dar nu despre practica de vara. Nu despre practica de vara, pentru ca de data asta am fost prezenta pentru o foarte scurta perioada in farmacie din simplul motiv ca mi-am terminat task-urile enervant de repede si nu prea mai aveam ce sa studiez pe-acolo. A se mentiona ca practica a fost undeva chiar dupa cele 3 minunatii din toamna deci aveam chef sa-mi traiesc si eu putina vacanta care imi ramasese. Asa ca in extrem de scurta perioada de practica(refuz sa zic cat timp, din motive de securitate:P) nu s-a intamplat nimic memorabil,in afara faptului ca in aceeasi perioada, in aceeasi farmacie, isi facea practica o colega din an mai mare care m-a instruit fain frumos cu privire la ce urmeaza sa se intample in anul proaspat inceput.Va voi spune la finele anului daca am ajuns la aceleasi concluzii ca si ea...
Am zis ca daca tot nu am ce scrie despre practica, sa las macar sa treaca prima saptamana sa pot sa scriu despre ce pare a fi anul trei,asa ca idei de inceput.
Prima zi,3 cursuri si anume farmacognozie,biochimie si tehnica farmaceutica. Iti trezeste interesul de la primul curs,dar in acelasi timp iti dai seama ca incepe sa se ingroase gluma in sensul ca e bine stiut faptul ca din anul trei incep materiile de specialitate si ce incepem sa facem acum e de luat in seama la modul cel mai serios. Nu sugerez ca ce a fost pana acum a fost apa de ploaie,doar ca fata de ce facem acum ,cam toate materiile ce le-am facut in primii 2 ani sunt destul de departe de ce inseamna farma.
A doua zi,2 cursuri,chimie farmaceutica si chimia si igiena mediului. Chimia farma,dupa prima parere ce mi-a lasat-o, e o farmacologie explicata in termeni de chimie.Presimt ca o sa fie cea mai frumoasa dar si cea mai hard to get materie din acest prim semestru. Chimia si igiena mediului sau pe scurt CIM este felul de materie draguta,adica un fel de stiintele naturii, cu factori de mediu,poluare cu treburi din astea destul de simpatice,dar nu de neglijat,bineinteles;)
Apoi miercuri si joi ne jucam de-a scientistii prin laboratoare,cu mentiunea ca, cel putin semestrul asta, toate laboratoarele au 3 ore,iar joia este o zi crunta,cu 9 ore de laborator,adica 3 laboratoare a cate 3 ore.Dupa nebunia de joi,vineri vine ca o rasplata,adica zi libera, fara nici un curs, fara nici un laborator.
Ca un rezumat al ideilor generale ce mi s-au format dupa prima gura de aer din anul trei,as putea spune ca ceea ce incepem sa facem anul acesta e ce am asteptat multi dintre noi de la admitere incoace. S-au cam terminat materiile nedigerabile tocmai pentru ca ne intrebam aproape constant la ce ne folosesc. Referitor la gradul de dificultate al materiilor de acum,comparativ cu anorganicile,organicile si analiticile din primii 2 ani,as putea spune ca totul devine mai complex ,fiind nevoie de o alta perspectiva decat la duzina de chimii anterior studiate,tocmai pentru ca in ceea ce facem acum se gaseste motivul pentru care majoritatea am optat pentru facultatea asta.Dar e incomparabil mai frumos si mai fresh, pentru ca iti deschide multe cai blocate si iti aprinde beculete importante in a pricepe farma,in ansamblul ei.
...Si asa mai departe

[Multi ani colegului Nick pentru data de 5 a lunii curente....ok...si mie pentru cea de 7:P]