A trecut mai bine de o luna de UMF.Am inceput,si tot continuam de atunci si vom continua inca 5-6 ani de acum incolo.Am trecut de presupusele treburi de inceput:chestile organizatorice(gen alegerea sefului de serie,sefului de grupa),a fost si balul bobocilor,a fost si prima excursie impreuna[la care am fost prezenta doar cu sufletul :))],ne-am mai cunoscut,ne-am gasit "oamenii"....Ce sa zic?Am inceput sa tragem in piept ,odata cu "aerul de Babes,cantine si laboratoare",si cel de responsabilitate.... Cea mai frecventa intrebare de pana acum, a parintilor/prietenilor/rudelor etc, a fost:"Nah,si cum e pe la farma?Iti place?" si cu cea mai mare sinceritate va spun ca, nu stiu ce sa le raspund.Nu stiu daca e vorba de a-mi placea sau a nu-mi placea,nu de alta dar nu m-as putea incadra in niciuna din categoriile astea.Cred ca mai degraba e vorba de a intelege de ce am ales sa fiu aici si nu in alta parte,intrebare la care ,din nou,nu am un raspuns concret.(se poate sa fie vorba de a nu constientiza responsabilitatea?).
Suntem la mijlocul semestrului,si am inceput "antrenamentul" pentru prima sesiune: mai cate un testulet,mai cate o vorba de "ar cam fi bine sa incepeti sa invatati",cuvantul "examen" incepe sa faca parte din "vocabularul uzual"....Si am dat si primul test.Stop cadru!Va dati seama?!Primul test din viata de copii "de pe Babes"...Este un sentiment ce nu poate fi descris.Simti cum adrenalina iti este secretata de glandele suprarenale,incet dar sigur,cand te gandesti la el,incat totusi se naruie in jurul tau si ramai doar tu si...Testul.Acel test.Primul.Ooooook.Deci sa nu ne precipitam.Intr-adevar am avut primul test si s-a nimerit sa fie la chimie.A fost anuntat cu circa 3 saptamani inainte,dar nu am apucat sa ne "obisnuim cu ideea",dar eram sigura ca am scapat de fazele din liceu (atunci cand,daca auzeam cunvantul "test" chiar daca nu era vorba de nici un test in acel moment ne panicam de nu mai stiam de noi).Ni s-a explica clar ca nu o sa avem teorie,si imediat pe grupul de discutie apare intrebarea:"Si o sa ne dea multa teorie,asa amanuntita?"....Ce poti sa mai zici? Cuvintele is de prisos,mai bine dai din mana in sensul ala :-j[:))] Mai mult,la inceputul anului ni s-a spus ca nu avem partiale,dar numai bine multi s-au grabit sa eticheteze testul asta ca fiind "partial" si de aici o adevarata isterie ca "miercuri si joi avem partiale." Atunci mi-am pus intrebarea:"Daca pe un amarat de test(care conteaza 10%) il facem de proportii unui examen,atunci primul examen va lua proportiile unui examen de rezidentiat?...Hmmm.Alt cuvant-cheie "examen"...Pai cuvantul asta provoaca o adevarata isterie, asemanatoare cu isteria provocata de gripa porcina.Pe bune.Nu glumesc.Pana acum ,cand ma gandeam la UMF ,ma gandeam ca sunt oameni inteligenti pe-acolo,stapani pe sine sau care cel putin stiu sa-si stapaneasca pornirile "dramatice",care isi exprima parerea fara istericale si fara a da in patetism,care sunt capabili sa poarte o discutie ca niste oameni adulti[se presupune ca asa ar trebui sa fim]. Nu am crezut ca la varsta asta se mai poate scandaliza cineva cand aude cuvantul "examen" , in loc sa-si exprime calm si precis parerea.Nu am crezut ca alegerea zilelor in care dam examenele tine de asa zisa "soarta" invocata de unii.Nu am crezut ca poti fii atat de egoist incat sa dai vina pe ceilalti ,ca asa s-a nimerit.Nu am crezut ca mai exista oameni care cred ca facultatea este de fapt continuarea liceului numai ca in alta parte,oameni care cred ca vin profesorii la tine sa te intrebe ca si tanti diriginta "Ingeras,cand vrei sa dai examenul?" si sa se indeplineasca voia ta.Am impresia ca unii au nevoie sa fie adusi cu picioarele pe pamant si sa inceapa sa-si dea seama ca ,vorba lui Cata[care din pacate,momentan,nu mai are timp sa ne onoreze cu cate un articol],"Aici nu e nici Grey's,nu e nici House,e UMF unde e cum e si nu toate merg cum ai vrea tu". Asa ca hai sa gandim mai mult inainte sa ne exprimam parerea care cateodata se dovedeste a nu fi tocmai relevanta,si sa ramanem la suflet liceeni dar la minte ce ni se cere sa fim[si eu ma mir cat de poetica pot fi uneori:))]
Eu va las, dragilor colegi de suferinta,va las inainte ca sarcasmul meu sa irumpa peste limitele admise "de blog".Va doresc o seara cat se poate de frumoasa si o viata de student cat mai bogata.Byyyyeeee
pai cum "de ce?" ... pentru ca asa ii sta bine romanului. Ma rog, de fapt nu ii sta bine, dar asa e romanul. Fatalist. De la constantin si elena ni se trage, sau chiar de la traian. daca stau sa ma gandesc bine, ni se trage de la burebista...intrebarea e de ce ?! de ce ?! pentru ca putem. pentru ca vrem cu disperare sa ne demonstram abilitatiile in fata celor din jur, si cum noi "copii de babes" ce suntem, ne putem demonstra capacitatiile la testuletze din astea, normal ca ne crizam, ca sa fim siguri ca stim cat putem de mult, ca daca stim cat mai mult, luam nota cat mai mare si atunci, stai asa bre! ala de langa mine cand aude ca am luat 9, isi zice " thaaa, sa-mi bag pixu! asta chiar stie manca-mi-ar p###". si ne simtim bine cand vedem ca ala de langa noi parca ne priveste cu umilinta dar si ura nelinistita. Si ne simtim bine cu noi insine cand stim ca vecinului i-a murit capra respectului de sine.
RăspundețiȘtergereAsta ne trece prin cap cand ne crizam pentru un test. De aia ne crizam, fiindca am vrea ca atunci cand se impart notele sa ne simtim exact asa. Dar aici intervine problema. De fapt, nu-i nici macar o problema, e o discrepanta seaca si dura intre forma si fond. Si fondul e de fapt lipsa, la noi, la romani [[ asta se stie din ipoteza ]] ca odata ce ne-am crizat simtim la nivelu ala sub(in?)constient ca ne-am indeplinit un fel de datorie fata de nenorocitu ala de test care urmeaza sa fie. Din acel punct, nimic nu mai depinde de noi si apar gandurile " apoi io invatz cat pot " " ce pot sa fac mai mult -- adik deh, de crizat m-am crizat, de f#tut pe altii la cap cu stupizeniile mele i-am f#tut, catre carte m-am uitat-- mai mult ce ?! ... sper sa am noroc sa nu-mi dea profa din lectia aia si sa nu-mi dea nici problema aia si nici sa scriu despre chestia cealalata, ca io nu stiu. Daca nu-mi da din astea, in rest stiu, m-am scos si i-au cat imi trebe si aia din jur se uita la mine ca la tzatza de matza". De aia ne crizam ... nu pentru test in sine. Ci pentru posibilele lui consecinte. Daca ne descurcam bine, apoi ne simtim bine cu noi insine, dar daca nu ne descurcam bine, fiind aici in spatiul carpato-danubiano-pontic unde cei din jur te judeca [ in mod traditional si bine cunoscut/inradainat ] strict dupa marimea unor valori ce pot fi aranjate crescator sau descrescator [[ si aici nu ma mai refer doar la note ]] atunci e vai si amar de noi si de nota noastra mica. Da-o naibii de nota si de medie, da e vba de ce crede ala de langa mine, vecinu. Adica cum ?! sa-mi moara mie capra, asa, in fata lui?! Apoi dom'le, 'ga-miash pixu', asa ceva nu pot sa accept. Nota mica iti pune in fruntre un fel de stampila care zice " saracutzu specimen, e mai incet, mai inapoiat, priviti-l cu compasiune, dar de la departare, ca e contagios". Si normal ca intr-o atmosfera "de babes" odata ce ai fost diagnosticat cu "sindromul notei mici la un test" te simti prost, ca atunci inseamna ca prostii din juru tau nu mai is prosti,ci destepti. ... Mda, deci sunt si ei... capabili. Dar lasa, fir-ar mama lor, ca le arat io ... la urmatoru test !!! [[ si ciclul se reia ]]
Vedeti, de asta suntem noi la UMF si nu in seriale. De fapt, de asta noi, romanii, vom fi intotdeauna aici si niciodata nu vom putea ajunge la ceea ce aspiram. pentru ca le vedem alora numai forma si devenim atat de obsedati de forma noastra proprie, pe care o vad si o judeca cei din jur, incat nu avem cum sa ne umplem de niciun fel de fond [[ oricum, nu l-am avut noi niciodata, pe el, pe fond ]].
Buna, as vrea sa te intreb unele chestii in legatura cu facultatea Crezi ca ma poti ajuta?..adresa mea de mess este : amalia_diaa..poti te og sa.mi dai un add cand ai timp:D? mersi oricum, bye
RăspundețiȘtergerehai sa nu! :)) [[lol]]
RăspundețiȘtergere