marți, 18 octombrie 2011

Despre brazde și apartenența la ideologii

A început el, anu III, de vreo două (do’o!) săptămâni bune. Sau rele... au fost destul de rele. O mică impresie, o măslină, o arogantze, o rășină, o aia... ia auzi tuh mă la ei ! De dragul de a fi concis am să trec repede peste pleiada de micuțe materii ca să trecem la cașul și mămăliga anului III, anume Chirurgia și Semiologia.
Farmacologie – tristă treabă. ”Gelul e un lichid gelificat cu agenți gelificatori”. Și proful e tare ca lumea, dar e cam obosit. Mie așa mi se pare.
Fiziopat – nu aș putea spune. Am avut 2 lp-uri, șobolani albi intoxicați și maltratați ca ovreii-n în paș-trei. Curs, pauză. Meh!
Igienă. Laptele 8->. Pauză totuși, doar din săptămâna 8. Am auzit că învățăm și despre fose septice. Foarte bine! Să fie!
Morfopat. Profa și-a băgat laserul în ochi. `Nuff said!

Și acum, felul principal.
În fiecare luni și miercuri dimineață, ”iată vin în cale” o mică turmă din Hașdeu spre Clinicilor. Pac, avem stagiu de chiru (zicem și noi stagiu de anu astă, că deh!). Un halat, 2 papuci, măști și manuși pentru doritori și din prima zi am și văzut niște ”betege” - cum zice asistu nostru – cu tiroida, hernii, ”fiare lenieșe” operate, de toate cele, numa costum de clinică să ai! Damn it! Uite așa m-am tirat eu acasă într-o zi după mai puțin de o oră de stagiu, fiindcă nu aveam cele trebuincioase și am ratat o colecistectomie!
E bine la Chiru. Lumea se ocupă de noi, nu sunt vrăjeli de tocit, singura plângere e că de două ori pe săptămână îmi ucid corpul celulă cu celulă în băncile alea îngrozitoare din Amf. Goia pe durata cursurilor de chiru. Poate ar trebui să mă gândesc să îmi schimb locul în amfiteatru...

Iar acum, da, trebuie! Să discutăm despre Semio. Titlul de azi se referă direct la Semio. Cine știe, cunoaște. Aproape că nici nu mai e nevoie să amintim de lamentațiile și disperările ce ne-au cuprins pe noi, pe seriah tri, când ne-am citit cu ochii ultimii în clasamentul seriilor. Știam deja cu toții. Știam, iar în sinea noastră colectivă de serieh ne era frică... foarte, foarte frică. Urma să rămânem la Semio cu Cea-A-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit! S-au făcut libații, s-au invocat sfinți, s-au scris pomelnice, toate în zadar. Habar n-am până la urmă cum s-au ales sau cum s-au tras la sorți cadrele didactice dar toți am știut în sinea noastră. Semio ... cu ...F..Fo..Fodor. Din anii mai mari veneau numai povești de groază:
”Fodor te pică la examen!”
”Nu contează cât știi dacă i s-o pus ei pata! ”
” Îmi e milă de voi, ce rău o să vă fie”
”Fodor scuipă foc și pară”
”În urma ei se veștejesc recolte și se prăbușesc munți”
”Cei 4 călăreți...”
”Belzebut și Mamon și ...!”
”Apocali...”
STOP CADRU! Unde am mai auzit eu toate astea ... hmm, unde am mai auzit? Îmi sună atât de cunoscut, parcă pe la ceva bio-materie din asta... bio-bio-ch.. biochimie, da! DA! LA BIOCHIMIE! Am auzit exact același povești. Și erau doar atât. Povești. De adormit copii sovietici. Pariez pe noul nostru frigider din cămin, proaspăt scos din cutie, curat-lună! și plin cu papa bun de acasă că nu-i nasol la Semio.
Ritmul cursului câteodată e mai mult decât alert și cred că profa (e confă, dar pentru ușurința curgerii acestui pârâiaș al scrierii am să tot zic ”profa”) are o toleranță scăzută pentru incompetență, dar până la urmă ce dracu ?! Așa și trebuie, că doar suntem la UMFIH nu în Guvernul României! Răzbate foarte clar faptul că profa are niște dorințe foarte fixe când vine vorba de anumite bucăți de materie și de aici atitudinea ”My way or the highway!”, dar până la urmă de aia e cadru didactic și noi de abia suntem studenți. Prefer cadre didactice severe dar care în mod evident stăpânesc atât sala cât și materie decât ceasuri de aur, 2 smarthphone-uri, mult parfum și explicații de pe wikipedia. Știți voi la cine mă refer. Și trebe să recunosc că îmi place cu adevărat halatul purpuriu, are un aer așa... constantinopolitan.

În concluzie, dracu nu e niciodată atât de negru. Așa că, adresez tuturor, dar mai ales mie, îndemnul lui Lenin ”Învățați, învățați, învățați!”...ca să ne regăsim cu toții peste brazda cinciului. Nu mai stați pe net să scrieți articole nesărate pe bloguri.