Semnul Pastia-Grozovici.
Prima dată când am auzit de el eram prea ocupat cu notatul. Nu m-am gândit prea mult la el.
A doua oara când am citit, m-am gândit ca sunt 2 nenea dintr-un roman rusesc. Nu sună foarte de acolo? Pastia, ceva bețivan arhetipal aflat în joc fără voia sa (doar, deh! Vodka nu se platește singură) și Grozovici, un fel de Dinu Paturică de pe Neva, lăudându-se că se trage de la Ivan(acel! Ivan) dar că familia lui a pierdut totul când a venit Napoleon peste ei. Amândoi, încurcați în ceva afaceri financiaro-amoroase cu o fostă lăptăreasă din Provența devenită fuciarnița unui fiu-dezamăgire al unui general, care, el, fiul, visează să devină șeful unei gubernii buruienoase și cu vreo 3 mesteceni. Iar toți au numai de pierdut pe un plan sau altul. Și se usucă și mestecenii. Și am pierdut vreo juma’ de ora gândindu-mă ce bine se va vinde romanul meu.
A treia oară când am citit despre semnul Pastia-Grozovici am fost atent! Și concentrat! Așa că mi-am amintit povestea de când am citit a doua oară. (smile). Așa că m-am gândit ce mai fac personajele mele și într-un final am intrat pe net să caut cine au fost cu adevărat acești domni. Și iată ce am găsit.
