LPurile de macroscopie de la Morfopat mă stimulează.
Nimic nu se compară cu o aortă despicată pe vreo 30 de cm lungime, sprijinită pe ceea nu poate fi numit decât ”viscere vrac”. Iar pe fundal, dacă te uiți atent, observi sursa acelor viscere.
Deci, LPurile la Morfopat mă stimulează. Mă stimulează...
să mănânc fructe
să mă dau pe bicicletă
să zic ”mersi!” că stau la etaju 5 cămin
să mănânc la ore cât de cât regulate ... deși câteodată îi suspectez pe aia care ne fac oraru că vor să ne distrugă din punct de vedere al obiceiurilor nutriționale.
să zic mersi că a fost Cluju construit numa pe pante
să mă abțin de la dulciuri
să nu ajung ca Daniela ( yeah, that's right! I'm talkin' to you!)
Există o limită. Nu poti vedea decât un număr fix de plăci de aterom, infarcturi sau ficați grași. După aceea simți nevoia să ajungi la cămin, să treci intenționat pe lânga tabelu cu programări la spălătorie fără să îți faci programarea, ca să urci până la 5, să arunci toate prostiile cu 874% DZR de zahăr brut din bucătarie, să te întorci în cameră și să te apuci de abdomene. Și când simți că nu mai poți, cobori până la parter ca să te programezi la spălătorie.
Or is it just me? :|
PS.
