vineri, 30 decembrie 2011

Farma co. logie.

a.k.a. ”Un alt mare fail al MG-ului”

Ce ar trebuie să conțină cursul de farmacologie generală de an III, într-o universitate sănătoasă la cap și cu pretenții de cercetăreață:

generalități despre medicament.
reluare despre ce înseamnă receptori, enzime, locusuri, tipuri de inhibiție
definiții cu exemple relevante, îndrăznesc să spun chiar celebre, ale antagoniștilor și agoniștilor de tot felu'
farmacocinetica și farmacodinamică, așa de bun simț, nu exagerat!
marile tipuri de transmisie
marile clase de molecule cu rol de mediator chimic; mă refer la tot, începând de la Ach, E, NE și trecând prin toate celelalte molecule - hormonii tradiționali și pleiada de hormoni locali, derivați arahidonici, transmițători gazoși, toate neamurile de citokine, glutamatul, peptide mici, etc, etc. sunt o groază pe care cursul nostru pur și simplu nu le tratează. plus receptorii acestora, marile clase de efecte și principalii agoniști și antagoniști care influențează toată jucăria.
mecanismele fiziologice de transducție a semnalului în interiorul celulei. jumate de curs obosit despre proteine G nu se pune !!!
exemple clasice și celebre ale unor compuși cu mare impact terapeutic și cu valoarea pentru exemplificarea funcțiilor fiziologice pe care le influențează, bineînțeles inserate la locul potrivit in masa materiei - vezi alde atropină, propranolol, nitroglicerină și nitroprusiat, inhibitorii recaptării variilor transmițători.

Din păcate cursul nostru reușește în cel mai bun caz să mimeze faptul că tratează cu pertinență marea majoritate a subiectelor de mai sus. În schimb, suntem specialiști la detalii irelevante și explicații de mântuială.
Ce NU trebuie să conțină cursul de farmacologie generală de an III, într-o universitate sănătoasă la cap și cu pretenții de cercetăreață:

istorisiri plicticoase despre toate otrăvurile ieșite din uz.
comparații între varii otrăvuri ieșite din uz.
descrieri dezlânate despre asemănările și diferențele asociate efectelor unor substanțe care fac parte din aceeași clasă de compuși; pe specii diferite!
explicații în cuvinte despre structura chimică a n clase de compuși.
scheme terapeutice, cu excepții și mențiuni speciale, a unor medicamente pe care le prescriu doar medicii specialiști.

Din păcate, cursurile noastre ”excelează” exact în aceste domenii.

Celor care aveți obișnuitul răspuns ”Cine te-o pus să vii la medicină dacă nu ai chef să înveți?”, am să va dau două răspunsuri:
1. Bunul simț științific, eficiența și cultivarea unei minți capabile ca pe baze simple să construiască propriile concluzii corecte trebuie să fie principii de bază când se instruiesc viitori membrii ai comunității științifice. Altfel, nu suntem Universitate de Medicină și Farmacie, ci Universitate de Moașe și Felceri.
2. Urarea obișnuită, despre lipsa acută de viață și întuneric, pe care nu o mai repet, că suntem cu spiritul sărbătorilor și blablabla.
Celor care ați rămas în profundă confuzie în urma cetirii acestor rânduri, vă spun: acum știți cum mă simt eu după ce am încercat să citesc la farmacologie.

Iar, la final, celor care considerați că trebuie tocite la un moment dat și posologiile și descrierile de efecte secundare și adverse, vă menționez/reamintesc că în anii IV și V avem de asemenea materia Farmacologie, cu titlu de ”clinică”, unde nu avem altceva mai bun de făcut decât să tocim cele mai sus menționate. Deci, de ce trebuie să amestecăm oalele???
Farmacologie generală are potențialul de a fi o materie interesantă și care se poate completa perfect cu Fiziologia, Biochimia și Biocelul în întregirea perspectivei noastre asupra mecanismelor de funcționare a organismului uman.





joi, 22 decembrie 2011

Când știm că ceva nu e în regulă cu lumea în care trăim?

Ca student la medicină, nu mă interesează doar Omul, celula vie, sau lucruri strict legate de medicină și biologie. Îmi place să îmi întrețin creierul cu câte-o rășină, câte-o fitzah, o măslină, alea-alea și din alte domenii.

[[Atunci de ce te-ai făcut student la medicină în România?
SHHH! Taci acol'! A greși e omenește!
Dar a persevera în greșeală e lucru diavolesc :) ]]

Am intrat pe site-ul LHC CERN ca să văd despre ce mai e vorba și cu speranța că poate aflu ceva mai detaliat despre recenta întrezărire a bosonului lui Higgs, care cică și-a făcut apariția zilele trecute - nesemnificativ statistic, fiindcă trebuie reperat de enorm de multe ori până se satisface gradul de confidență al rezultatelor și alte chestii de fizică despre care nu putem noi să discutăm.

Revenind, ideea e că site-ul lor este neîntreținut și pentru noutăți, vizitatorii site-ului sunt îndrumați spre pagina de twitter a organizației. dafuq!

Nu am nimic cu rețelele de socializare sau cu alte site-uri de profil, dar parcă te aștepți la un anumit standard de la cei care lucrează la misterele Universului.

Aaa, și când nici nu se respectă programul de la spălătorie în cămin, apoi chiar știm că lumea se duce de râpă!

*sad face*

vineri, 2 decembrie 2011

Ori suntem golani, ori nu mai suntem !

conform unor reguli stricte la care cu toții întelegem că trebuie să aderăm, vă rog să mă credeți pe diacritice și pe drept cuvânt tastat că cele ce urmează sunt fictive și orice asemănare cu situații sau persoane reale este pur întâmplătoare. Înțelegeți!

Stagiu de Chiru. TM
Pacienta stătea acolo, pe pat, cu niște admirabile dovezi ale intervențiilor chirurgicale pe care le-a suferit de-a lungul timpului. Multe și mari. Pun pariu că ieniceri ”copii ai lui Allah” - vorba poeziei - ar fi fost rușinați să vadă ce cicatrici demne de războinic branduia bătrânica aia pe abdomen.
O anamneză scurtă, terminăm, dăm să plecăm și când cooooloooo, hop îl scapă gura. ( Cum adică pe cine? Pe el, colegul spiritual-ortodox, căruia să-i spunem Pafnutie ca să îi apărăm identitatea. ...și oricum totul e fictiv, eu spun o poveste, un basm TM). Începe Pafnutie și îi spune pacientei cum că i-a văzut el cartea de rugăciuni de pe noptieră și că foarte bine face că se roagă, că fără nu se poate! doar ăi de sus o pot ajuta bla bla bla, prostii de genul ăsta. Chirurgii care au făcut eforturi lăudabile sunt, înțelegeți dumneavoastră, doar niște nimicuri, ei oricum nu contează, ci doar ce e în cartea există și contează.

Judecând la rece, e de-a dreptu' stupid. Nu s-o fi rugat destul de tare sau de bine (”harder, faster, now change hands!” cum zice prietenul meu cu nume sinonim cu o funcție matematică - pur fictiv totul, pur fictiv, TM, TM), de aia avea pacienta trei ”crăpăuri” pe burtă. Nu?

Și cum este acceptabil în spitalele românești - fictive desigur, după cum am enunțat mai sus, pur fictive, fiindcă eu aici spun o poveste - să îi spui asemenea lucruri unui pacient? Parcă ni s-a tot spus - fictiv, fictiv - că nu avem voie să-i intervenim pacientului asupra sistemului de valori și credințe.
Eu - un eu fictiv, bineînțeles, nu eu, eu ! TM - dacă aș dori să-l felicit pe vreunul pentru bunul simț și ateismul de care dă dovadă, aș fi mai apoi întâmpinat cel puțin cu mustrări.


And, scene!

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Stimulator

LPurile de macroscopie de la Morfopat mă stimulează.
Nimic nu se compară cu o aortă despicată pe vreo 30 de cm lungime, sprijinită pe ceea nu poate fi numit decât ”viscere vrac”. Iar pe fundal, dacă te uiți atent, observi sursa acelor viscere.
Deci, LPurile la Morfopat mă stimulează. Mă stimulează...
să mănânc fructe
să mă dau pe bicicletă
să zic ”mersi!” că stau la etaju 5 cămin
să mănânc la ore cât de cât regulate ... deși câteodată îi suspectez pe aia care ne fac oraru că vor să ne distrugă din punct de vedere al obiceiurilor nutriționale.
să zic mersi că a fost Cluju construit numa pe pante
să mă abțin de la dulciuri
să nu ajung ca Daniela ( yeah, that's right! I'm talkin' to you!)

Există o limită. Nu poti vedea decât un număr fix de plăci de aterom, infarcturi sau ficați grași. După aceea simți nevoia să ajungi la cămin, să treci intenționat pe lânga tabelu cu programări la spălătorie fără să îți faci programarea, ca să urci până la 5, să arunci toate prostiile cu 874% DZR de zahăr brut din bucătarie, să te întorci în cameră și să te apuci de abdomene. Și când simți că nu mai poți, cobori până la parter ca să te programezi la spălătorie.
Or is it just me? :|

PS.

duminică, 6 noiembrie 2011

Володя, Володя !

Semnul Pastia-Grozovici.

Prima dată când am auzit de el eram prea ocupat cu notatul. Nu m-am gândit prea mult la el.

A doua oara când am citit, m-am gândit ca sunt 2 nenea dintr-un roman rusesc. Nu sună foarte de acolo? Pastia, ceva bețivan arhetipal aflat în joc fără voia sa (doar, deh! Vodka nu se platește singură) și Grozovici, un fel de Dinu Paturică de pe Neva, lăudându-se că se trage de la Ivan(acel! Ivan) dar că familia lui a pierdut totul când a venit Napoleon peste ei. Amândoi, încurcați în ceva afaceri financiaro-amoroase cu o fostă lăptăreasă din Provența devenită fuciarnița unui fiu-dezamăgire al unui general, care, el, fiul, visează să devină șeful unei gubernii buruienoase și cu vreo 3 mesteceni. Iar toți au numai de pierdut pe un plan sau altul. Și se usucă și mestecenii. Și am pierdut vreo juma’ de ora gândindu-mă ce bine se va vinde romanul meu.

A treia oară când am citit despre semnul Pastia-Grozovici am fost atent! Și concentrat! Așa că mi-am amintit povestea de când am citit a doua oară. (smile). Așa că m-am gândit ce mai fac personajele mele și într-un final am intrat pe net să caut cine au fost cu adevărat acești domni. Și iată ce am găsit.

duminică, 30 octombrie 2011

Nelu zice VI sau despre retragere și perspectivă

Unii spun că se află în plin proces de drept de proprietate intelectuală cu Higgs pentru bosonul cu pricina

Și că el poate să evidențieze semnul godeului la pacienții săi prin simpla greutate a privirii sale.

Tot ce știu eu este că îl cheamă Nelu și în ultima vreme a fost cam absent ... cred că se plimbă cu Nea Stere, de prin vecini. [arogantze 8->]

Trebuie să îmi retrag spusele. Rarisimă situație, dar trebuie! De când am aflat astă-vară ca UMFul vrea să cumpere televizoare pentru camerele din Bhe-uri am râs și am zis mai în glumă mai în serios că așa se spală banu’. Ei bine, Nicutoi, înghiteți cuvinetele! Vineri, cu mâna mea am semnat pe inventar preluarea electrocasnicului.

E încă în cutie. Pare frumos așa, marișor, plat, fullHD și dacă ne punem un pic mintea la contribuție cred că putem lega la dânsul și computerul și să vezi atunci dezmăț! South Park, TBBT, Game of Thrones [[ ”The night is dark and full of terrors” 8->]] le vedem la ecranu tembelizorului. Adio chiorală la 15” de monitor de laptop Toshiba! Bun-venit 22” de fullHD wonderfulll-ness-ness-ness!

O mică problemă. Unde îl punem? Sincer! camera e plină și ne străduim să ținem în relativă ordine micul nostru univers a cărui entropie crește și dacă plecăm, stingem lumina, încuiem [etanș!] vidăm și răcim până la 0 absolut [[numai noi în cămin știm cum!]]. Și până una alta ne trebuie ceva cordon ombilical prin care să-l legăm la placenta din perete care să-l hrănească cu ceva fotoni, electroni, whateva’. Așa că deocamdată stă în cutie.

Ceea ce mă duce spre bucățica de perspectivă a ditirambei de azi. E o sculă plăcută, poate chiar utilă câteodată, dar nicidecum absolut necesară. Ar putea fi foarte ușor înlocuită de o conexiune mult mai bună la Internet decât cea pe care o avem azi.

Sau, de ce există bani pentru televizoare (plural) dar laboratoarele de la catedra X sau Y sunt dotate cu aparatură veche de zeci de ani?

marți, 18 octombrie 2011

Despre brazde și apartenența la ideologii

A început el, anu III, de vreo două (do’o!) săptămâni bune. Sau rele... au fost destul de rele. O mică impresie, o măslină, o arogantze, o rășină, o aia... ia auzi tuh mă la ei ! De dragul de a fi concis am să trec repede peste pleiada de micuțe materii ca să trecem la cașul și mămăliga anului III, anume Chirurgia și Semiologia.
Farmacologie – tristă treabă. ”Gelul e un lichid gelificat cu agenți gelificatori”. Și proful e tare ca lumea, dar e cam obosit. Mie așa mi se pare.
Fiziopat – nu aș putea spune. Am avut 2 lp-uri, șobolani albi intoxicați și maltratați ca ovreii-n în paș-trei. Curs, pauză. Meh!
Igienă. Laptele 8->. Pauză totuși, doar din săptămâna 8. Am auzit că învățăm și despre fose septice. Foarte bine! Să fie!
Morfopat. Profa și-a băgat laserul în ochi. `Nuff said!

Și acum, felul principal.
În fiecare luni și miercuri dimineață, ”iată vin în cale” o mică turmă din Hașdeu spre Clinicilor. Pac, avem stagiu de chiru (zicem și noi stagiu de anu astă, că deh!). Un halat, 2 papuci, măști și manuși pentru doritori și din prima zi am și văzut niște ”betege” - cum zice asistu nostru – cu tiroida, hernii, ”fiare lenieșe” operate, de toate cele, numa costum de clinică să ai! Damn it! Uite așa m-am tirat eu acasă într-o zi după mai puțin de o oră de stagiu, fiindcă nu aveam cele trebuincioase și am ratat o colecistectomie!
E bine la Chiru. Lumea se ocupă de noi, nu sunt vrăjeli de tocit, singura plângere e că de două ori pe săptămână îmi ucid corpul celulă cu celulă în băncile alea îngrozitoare din Amf. Goia pe durata cursurilor de chiru. Poate ar trebui să mă gândesc să îmi schimb locul în amfiteatru...

Iar acum, da, trebuie! Să discutăm despre Semio. Titlul de azi se referă direct la Semio. Cine știe, cunoaște. Aproape că nici nu mai e nevoie să amintim de lamentațiile și disperările ce ne-au cuprins pe noi, pe seriah tri, când ne-am citit cu ochii ultimii în clasamentul seriilor. Știam deja cu toții. Știam, iar în sinea noastră colectivă de serieh ne era frică... foarte, foarte frică. Urma să rămânem la Semio cu Cea-A-Cărui-Nume-Nu-Trebuie-Rostit! S-au făcut libații, s-au invocat sfinți, s-au scris pomelnice, toate în zadar. Habar n-am până la urmă cum s-au ales sau cum s-au tras la sorți cadrele didactice dar toți am știut în sinea noastră. Semio ... cu ...F..Fo..Fodor. Din anii mai mari veneau numai povești de groază:
”Fodor te pică la examen!”
”Nu contează cât știi dacă i s-o pus ei pata! ”
” Îmi e milă de voi, ce rău o să vă fie”
”Fodor scuipă foc și pară”
”În urma ei se veștejesc recolte și se prăbușesc munți”
”Cei 4 călăreți...”
”Belzebut și Mamon și ...!”
”Apocali...”
STOP CADRU! Unde am mai auzit eu toate astea ... hmm, unde am mai auzit? Îmi sună atât de cunoscut, parcă pe la ceva bio-materie din asta... bio-bio-ch.. biochimie, da! DA! LA BIOCHIMIE! Am auzit exact același povești. Și erau doar atât. Povești. De adormit copii sovietici. Pariez pe noul nostru frigider din cămin, proaspăt scos din cutie, curat-lună! și plin cu papa bun de acasă că nu-i nasol la Semio.
Ritmul cursului câteodată e mai mult decât alert și cred că profa (e confă, dar pentru ușurința curgerii acestui pârâiaș al scrierii am să tot zic ”profa”) are o toleranță scăzută pentru incompetență, dar până la urmă ce dracu ?! Așa și trebuie, că doar suntem la UMFIH nu în Guvernul României! Răzbate foarte clar faptul că profa are niște dorințe foarte fixe când vine vorba de anumite bucăți de materie și de aici atitudinea ”My way or the highway!”, dar până la urmă de aia e cadru didactic și noi de abia suntem studenți. Prefer cadre didactice severe dar care în mod evident stăpânesc atât sala cât și materie decât ceasuri de aur, 2 smarthphone-uri, mult parfum și explicații de pe wikipedia. Știți voi la cine mă refer. Și trebe să recunosc că îmi place cu adevărat halatul purpuriu, are un aer așa... constantinopolitan.

În concluzie, dracu nu e niciodată atât de negru. Așa că, adresez tuturor, dar mai ales mie, îndemnul lui Lenin ”Învățați, învățați, învățați!”...ca să ne regăsim cu toții peste brazda cinciului. Nu mai stați pe net să scrieți articole nesărate pe bloguri.

duminică, 9 octombrie 2011

Re- luare

Am promis in articolul anterior ca revin cat de curand cu o scriitura despre practica de vara,si m-am tinut de cuvant,pe jumatate; scriitura este dar nu despre practica de vara. Nu despre practica de vara, pentru ca de data asta am fost prezenta pentru o foarte scurta perioada in farmacie din simplul motiv ca mi-am terminat task-urile enervant de repede si nu prea mai aveam ce sa studiez pe-acolo. A se mentiona ca practica a fost undeva chiar dupa cele 3 minunatii din toamna deci aveam chef sa-mi traiesc si eu putina vacanta care imi ramasese. Asa ca in extrem de scurta perioada de practica(refuz sa zic cat timp, din motive de securitate:P) nu s-a intamplat nimic memorabil,in afara faptului ca in aceeasi perioada, in aceeasi farmacie, isi facea practica o colega din an mai mare care m-a instruit fain frumos cu privire la ce urmeaza sa se intample in anul proaspat inceput.Va voi spune la finele anului daca am ajuns la aceleasi concluzii ca si ea...
Am zis ca daca tot nu am ce scrie despre practica, sa las macar sa treaca prima saptamana sa pot sa scriu despre ce pare a fi anul trei,asa ca idei de inceput.
Prima zi,3 cursuri si anume farmacognozie,biochimie si tehnica farmaceutica. Iti trezeste interesul de la primul curs,dar in acelasi timp iti dai seama ca incepe sa se ingroase gluma in sensul ca e bine stiut faptul ca din anul trei incep materiile de specialitate si ce incepem sa facem acum e de luat in seama la modul cel mai serios. Nu sugerez ca ce a fost pana acum a fost apa de ploaie,doar ca fata de ce facem acum ,cam toate materiile ce le-am facut in primii 2 ani sunt destul de departe de ce inseamna farma.
A doua zi,2 cursuri,chimie farmaceutica si chimia si igiena mediului. Chimia farma,dupa prima parere ce mi-a lasat-o, e o farmacologie explicata in termeni de chimie.Presimt ca o sa fie cea mai frumoasa dar si cea mai hard to get materie din acest prim semestru. Chimia si igiena mediului sau pe scurt CIM este felul de materie draguta,adica un fel de stiintele naturii, cu factori de mediu,poluare cu treburi din astea destul de simpatice,dar nu de neglijat,bineinteles;)
Apoi miercuri si joi ne jucam de-a scientistii prin laboratoare,cu mentiunea ca, cel putin semestrul asta, toate laboratoarele au 3 ore,iar joia este o zi crunta,cu 9 ore de laborator,adica 3 laboratoare a cate 3 ore.Dupa nebunia de joi,vineri vine ca o rasplata,adica zi libera, fara nici un curs, fara nici un laborator.
Ca un rezumat al ideilor generale ce mi s-au format dupa prima gura de aer din anul trei,as putea spune ca ceea ce incepem sa facem anul acesta e ce am asteptat multi dintre noi de la admitere incoace. S-au cam terminat materiile nedigerabile tocmai pentru ca ne intrebam aproape constant la ce ne folosesc. Referitor la gradul de dificultate al materiilor de acum,comparativ cu anorganicile,organicile si analiticile din primii 2 ani,as putea spune ca totul devine mai complex ,fiind nevoie de o alta perspectiva decat la duzina de chimii anterior studiate,tocmai pentru ca in ceea ce facem acum se gaseste motivul pentru care majoritatea am optat pentru facultatea asta.Dar e incomparabil mai frumos si mai fresh, pentru ca iti deschide multe cai blocate si iti aprinde beculete importante in a pricepe farma,in ansamblul ei.
...Si asa mai departe

[Multi ani colegului Nick pentru data de 5 a lunii curente....ok...si mie pentru cea de 7:P]

luni, 19 septembrie 2011

Dar. Da' nu "cadou".

Buna! Ce mai faceti? [[ retoric]]

Sa incepem intr-un spirit ferice. Incep cu asta, iata:

http://www.stiintasitehnica.com/cuba-anun-a-primul-vaccin-impotriva-cancerului-pulmonar_633.html , iar cautand pe surse am aflat lucruri bune despre Cuba; lucruri bune sau interesante, nu sunt exact sigur cum sa le numesc. Oricum, dpdv stiintific suna promitator. Evident, urmeaza niste cohorte, expusi-neexpusi, p-uri si alte din astea [[ statistical sh|t]]. Stand si gandidu-ma, mi-am dat seama ca parca imi e un pic ciuda ca se poate la Cuba asa ceva. Si aici ma opresc cu stirea astea. Aceia dintre dvs. care urmeaza sa dati admitere la UMF, opriti-va din citit aici! A aparut Naruto Shippuden pe vplay, e RWJ e Youtube, sau cautati pe Google “tree goats” (mi-au aratat niste prieteni si e ceva chiar unic ).Go! Be free! Crutati-va! Sau cel mai bine, rasfoiti pe siteul ala, "stiintasitehnica"; cred ca e interesant. Inca un lucru: azi n-am diacritice, poveste lunga, saracia mea, da’ putem si fara de data asta.

Am efectuat si necesarul de timp in practica. Nu pot sa spun despre experienta practicii prea multe cuvinte legate. Am vazut:

Pisici, multe! Si nu in curte …

Paturi lasate de germani cand s-au retras in ’44 [[ nu glumesc. Nu mai stiu cum.]]

Lipse! Peste tot, numai lipse. [[ Azi avem manuuuusi! URA! URA! URA! ]]

Dezinteres. Facebook in UPU. Site-uri dubiose [[ nu sfatulmedicului.ro sau altele de genul ]] care explica multicolor si cu beculetze (da, beculeTZe) ce este BILIRUBINA!!!!!! ( semnele !!!!!! sunt de pe site ).

Un om al strazii care locuia(!) pe hol.

Un discurs catre pacient,in timpul unei ecografii, care a inceput cu urmatoarele: “Ei si?! Ce daca mori?!”

Un strain, din “lumea buna a Occidentului” ingrozit de faptul ca urma sa petreaca un weekend in spitalul nostru. Omul pana la urma a plecat acasa, urgent! Cu sternul si o clavicula si cateva coaste fracturate. Si-a luat lucrurile a doua zi, si a zis ca se si duce la avion.

Am vazut cum se pot transmite hepatitele prin exprimarea cartii de microbi “instrumentar medical nesterilizat/sterilizat necorespunzator”.

Am vazut cum medicii isi iau banii [[ bani care se cuvin (!!!), dar pe cai impozitabile ar fi mai de dorit ]].

Am mai vazut cum pacientul e nevoit sa suporte grosul cheltuielilor spitalizarii sale, desi in fiecare luna statul trage o “contrubutie catre sanatate” din venitul fiecaruia. Un prieten care e mai cu legile in tara asta, mi-a spus ca din anumite puncte de vedere, statul se afla in penalitate cand isi pune cetateanul in situatia asta.Desi ma dor degetele sa scriu asa ceva, trebuie sa ii dau dreptate lui "Mustatza-Ceas-Stralucitor". Viitorul poate chiar trebuie sa fie privat, de la asigurare pana la ultimul smoc de vata.

*Sad puppy eyes*

luni, 12 septembrie 2011

48 de ore pe zi

Mi-am permis luxul de a nu scrie de ataaaaaat de mult timp ,nu din lene/neinspiratie/lipsa netului ,ci mai degraba ca nu aveam ce sa zic pana acum cand s-a tras prima linie,intr-un final,si am luat vacanta.Da,bine vedeti,vacanta. Da' cum asa, ca 9 iulie o trecut de mult? Of course,dar dupa carnagiul din vara putini am ramasi intacti,neatinsi de nici o restanta,si putini au fost aia cu numai o restanta...Si dai,si lupta.
Deci, sesiunea de vara incepe cu examenul de biochimie, unde cad capete pe care nu ne-am fi imaginat ca ar cadea vreodata in cei 5 ani atroce...nah,ce sa zici,se mai intampla si minuni din astea. Apoi ,urmeaza,organica 2, inamicul public numarul 1, pe care mi-am permis sa mi-l las pe toamna, de dragul sufletului meu care nu ar mai fi suportat asemenea osanda. Dar si aici a fost varsare de sange. Apoi PTM(produse tehnico-medicale) pe care l-am cam ignorat si din cauza creditelor slabute si din cauza lipsei de interes :-j. Then,microbii.Sincera sa fiu,a fost materia care bacterii,antibiotice,virusuri,antivirale +l.p.-urile.Deci tot. Urmatoarea la rand a fost analitica,aia instrumentala. Pentru mine a fost o corvoada materia asta si chiar opusul microbilor,adica nu mi-a placut nimic,in special cursurile in care din 3 slideuri ,2 jumate erau grafice si cealalta jumatate 3 cuvinte. Crima,fapt pentru care m-am distrat cu ea si in pseudovacanta pe care am avut-o...Si the last but not the least,fioziopatologia cu a ei credit amarat si nu ca ar fi fost vorba numai de asta dar, dupa chimii si biochimii oricat de simpatica si putina ar fi materia asta (vorbim de fiziologia de la farma nu de la medicina) suferi de un deficit de atentie acut rezultat in urma traumelor aduse de examenele unde s-a lasat cu suferinta deplina .
Concluzia numarul 1 :3 examene pentru toamna,adica organica 1+organica2+analitica,cimitir al facultatilor mele mintale.......Si asa am trecut de 9 iulie,ziua cu ultimul examen, iar in prima saptamana de recuperare eram mai zapacita decat in sesiune,incercand sa-mi fac planuri pentru vara,adica: cum,cand,in ce zi plina de inspiratie,cu ce anume sa incep sa ma distrez pentru marele chef din toamna,dar bineinteles ca procesul cognitiv imi era atrofiat dupa ghilotinele din iunie-iulie. Facem o pauza de o saptamana,plecam in munti sa ne revergoram,ne intoarcem cu baterii incarcate si incepem. Avand la dispozitie mult timp in comparatie cu sesiunea sau cu cel din timpul semestrului,incepi sa intelegi sensul organicii si toate giumbuslucurile ce se intampla pe-acolo cu efecte inductive,conjugari ,salturi electronice,reactii homolitice si ai lor radicali liberi mecanisme de reactie, dar asta nu inseamna ca dupa 2 saptamaniu de "meniu complet" nu te saturi macar asa umpicut. Si toate astea continua pana in ultima saptamana de vacanta,cand incepe recapitularea recapitularilor,si cand toate mecanismele raspunzatoare de stres se declanseaza,cand constientizezi ca intra-adevar vei avea 2 examene intr-o zi, realizezi ca somnul si o masa normala sunt supraestimate,cand noptile devin atat de albe incat dorinta suprema ar fi sa nu trebuiasca sa dormi,cel mult sa atipesti,cand ai convingerea ca lumea ar fi mai buna daca o zi ar avea 48 de ore si alte manifestari care te fac sa ajungi coleg de suferinta cu compatriotii de la arhitectura(cine cunoaste,stie la ce ma refer).....Si asa am inteles cum e sa ai 3 examene heavy rau de tot, intr-o sapatamana,si doua la distanta de 4 ore.
Concluzia numarul 2:nu e moarte de om sa ai restante, e bine sa ai cat mai putine,dar ideal niciuna.
Concluzia numarul 3:vacanta nu am avut pana acuma,cand oficial incep 3 saptamani de nanana,timp in care trebuie sa-mi fac practica ,la care nu am avut timp nici sa ma gandesc,asa ca voi reveni in curand(chiar in curand) cu o scriitura despre a 2-a experienta in mediul de halate albe...Vacanta placuta:)

sâmbătă, 25 iunie 2011

Gânduri de la ore mici

Auzi băi MeCeSeule?! Te rog să îți revizuiești atitudinea, da? Uite-mă aici, la ore din astea de a doua zi, scriindu-ți, de ce?! Păi fiindcă trebuie să îți spun ce cred eu despre tine. Eu cred că ai greșit ! Ai greșit când ai considerat masa ca fiind variabilă cantitativă continuă, înțelegi? Adică cum, masa mea, masa lu Drugan, masa computerului, masa pacientului, astea toate variază așaaa, așa ? CUM, așa ? Așa crezi tu, MeCeSeule!

Iaca, doară Omu e și el compus din elemente, toate îngrămadite acol să facă molecule care mai de care mai atașate și mai neatașate cu tot felu de orientări politice, radicale, hidrofobe, ba chiar și care go both ways ( :-> if you know what I mean :-”) simpaticele de amfipaticele lu tata. Și îs compuse și ele astea, moleculele din nuclee si unele, mai norocoase dintre acestea mai au și câte un electron sau 2 sau 3 sau chiar mai mulți pelângă curtea nucleului, că așa îi șade bine unei particule care e gospodară și redusă! Alții săracii umblă așa electron-less, cu mare gol în inima orbitalurilor și plâng de frustrare si mari distrugeri cauzează când o iau razna. Doar toată lumea își amintește de killing spree-ul lu nea Anionu Superoxid, bată-l echivalenții reducători. Când l-au prins Dismutazele și l-au duc la secție, l-au bagat la centru activ și tulaaaai! ce bătută cu electroni i-au dat.

Dar, vorba inglesului, but I digress! Să revenim la subiectul de față. Toată lomea mică și mare care a dat un bac din niscaiva științe ale naturii știe ca unitatea atomică de masă, Dalton pe numele ei de famelie, caracterizează toate cele elemente fiind ea aproximativ a12-a parte din masa unui carbon 12 ultra-liniștit, pașnic si nerăzboitorul, adicătele, cam 1.66053 (și încă ceva zecimale) ori 10 la minus 27 kilograme. Altfel spus, foarte aproape de masa unui singur proton, adică a mai mică particulă care poate zburda liberă ( să zicem că nu se face H3O cu plus) prin noi așa. Și atunci, I ask you, mă MeCeSeule mă, oare nu e masa corpului uman o variabilă cantitativă discretă care variază ea tot din Dalton în Dalton?

sâmbătă, 11 iunie 2011

28 de zile

Ce e mai frustrant decat vara,soare,cald,sfarsit de sesiune pentru 90% din studenti,inceputul chefurilor estivale si inceputul sesiunii la UMF?Momentan nimic.Semestrul acesta ,sesiunea a inceput practic inainte cu mult de 13 iunie,a inceput undeva pe la mijlocul lui mai ,cand parca toata lumea s-a trezit deodata ca avem de predat proiecte,de dat teste si semiteste si tot felul de "obstacole" din astea care oricum nu prea conteaza,de pe urma carora nu ramanem cu mare lucru si care ne iau din timpul de invatat pentru sesinea propriu zisa.Dar sa o luam incetisor...
Semestrul 2 din anul 2 a fost un fel de norma intreaga.Plecat de acasa pe la amiaza,venit acasa seara,folosit domiciliul doar pentru somn si dus.Cred ca si din cauza asta,a trecut extrem extrem extrem de repede.Tot nu imi vine sa cred ca nu o sa mai alerg lunea dimineata spre laboratorul de biochimie,la care tot timpul eram pe punctul de a intarzia,sau ca nu o sa mai scriem biletele de prezenta pentru cursul nesfarsit de microbi sau ca nu o sa mai trezesc cu noaptea in cap pentru cursul de organica de vinerea dimineata cand esti pe punctul de a ceda nervos in timp ce esti nevoit sa umpli paaagini timp de 3 ore cap-coada.A fost un semestru intens,cu de toate,cu presesiune pe masura cu o "pre-presesiune"cu proiecte,postere si alte cele,numai bune sa te faca sa ratezi cam orice chestiuta draguta ce se intampla prin timpurile astea in acest oras din inima Ardealului,ca parca iti trece prin minte gandul ca oare s-au inteles "organizatorii" UMF-ului cu cei de la Zilele Clujului si de la TIFF sa faca in asa fel incat sa le ratam,pe ambele,daca se poate.Asta a fost un fel de avertizare tacita,"asta e doar inceputul",ca doar adevarata varsare de sange o vom vedea si simti din 13 iunie pana in 9 iulie,cu 6 examene heavy si jumate de vara lost and never seen.Bineinteles ca odata inceputa,sesiunea cu numarul 4,va trece fara sa ne dam seama,doar ca oboseala si soarele de iunie ne vor aminti de ceea ce ne-am facut cu mana noastra,tocmai acu 2 ani...
Ma retrag, in incercarea de a-mi face rezerva de somn pentru urmatoarele zile de biochimie structurala, ce se anunta a fi izbitor de pasionale incat exista posibilitatea sa-mi ocupe si noptile de atata pasiune...
Sesiune roditoare si creier vigilent:-h

vineri, 13 mai 2011

Istoria medicinii

Acum putem răsufla ușurați. A trecut primul examen al celei de-a patra sesiunii la UMFIH. Toți am stat cu răsuflarea tăiată. Am invățat pe rupte ani și nume de anastomoze și colorații care de fapt au fost și ele oameni cândva!
Ce m-a impresionat profund la acest examen? Gradul de organizare. Da, da! Nu în fiecare zi stundeții se mobilizează și pun umăr la umăr ca limfocitele în infiltrat ca să iasă totul bine. Adică... pff, vreau să spun că fiecare și-a agățat haina în cui, a luat distanță față de colegi, a făcut liniște și a scris, așa cum se și cade la un examen.
Am și descoperit ceva despre profu' de istorie. E mult mai tacticos decât s-ar crede la prima vedere. Atât de tacticos încât, dacă ești prea preocupat de scrisul examenului, ai putea nici să nu observi tactul și tactica. Cinste lui!

One down, six to go... dar deocamdată niște seminarii și colocvii.
Cya later !

joi, 7 aprilie 2011

Stăpânul Conexiunii

sau ” Despre Apocalipse și alte zile de Joi”


Zilele astea parcă trăim în vremurile de apoi. În Hașdeu cel puțin. Strange things are happening. Vorba lu Kira ”multe lucruri nasoale se întâmplă noaptea în Hașdeu”. Ei bine, acest lucru nasol despre care vă vorbesc se întâmplă, noaptea, ziua, seara dimineața, e perpetuu. Sau mai bine zis nu e. Adică e o lipsă. Am să o spun. Nu avem net. Deloc. Pur și simplu de luni nu ne mai funcționează Netul. La început, toată lumea credea că e doar o mică defecțiune, se va rezolva, o să treacă, trebuie, trebuie! Să treacă, să revină Netul...nu? o să vină... așa-i ? :-s. Nu... nu are a veni. Deja, marți la amiază crudul adevăr era dureros de evident. Lumea era dezinformată, nu mai știau ce e de făcut pentru a doua zi, nervii erau întinși la maxim, puteai simți cum se acumulează frustrarea în labul de microbiologie. Buzele și pleoapele se zbăteau nevrotic sub presiunea crescândă a lipsei netului. E incredibil cum o absența, un vid, poate duce la presiuni crescânde înlăuntru omului modern. Simțeam că dacă un singur cuvânt e spus greșit, o singură privire e aruncată la întâmplare totul avea să detoneze. Cineva va pune mâna pe vreo 2 plăci Petri și le va sparge cu sălbăticie în mijlocul luptei dezlănțuite, răspândind Clostridii și Coci în diplo. Acesta e prețul de sânge pe care îl cere Netul...

Miercuri, rândurile noastre erau rărite. Mulți au căzut în luptele acerbe ce s-au dat cu o zi înainte, lupte oarbe, fără niciun scop, rezultate doar din frustrarea lipsei Ne... nu am să-i mai pomenesc numele... simt că e deja prea puternic... El. Cei care aveau stickuri de wireless au devenit stăpânitori de armate și pământuri, lumea adunându-se în jurul lor, sperând să se poată îmbăia în glorioasa bogăție de unde purtătoare de informație. Această cristalizare de forțe, în mod uimitor a oprit luptele sângeroase. Însă, spre miercuri seara, asasinatele politice au devenit o regula. Luptele se duceau pe ascuns, în umbre,în taverne întunecate. Până și eu am fost victima unui atac... nesăbuitul de mine am lăsat stickul nesupravegheat în timp ce m-am dus la duș și când m-am întors stickul dispăruse din portul meu USB. Fusese luat de colegul meu de cameră... deja era prea târziu să îl mai pot salva. Fusese corupt de puterea nemărginită a stickului iar ochii săi văpăiau acum cu o dorință mistuitoare de a juca Transformice și de a încarca un serial pe Vplay. Asemenea putere asupra oamenilor nu a mai existat pe Pământ de când Unicul Inel a fost distrus în focurile din Mordor.

Joi dimineață situația era și mai disperată. În călătoriile mele am văzut cum unii, cu speranță deșartă în suflet, încă înfigeau cablul în computer, doar doar va porni... măcar o licărire... măcar un Kb. Sărmanele sufletele. Peste noapte, Regatele stickurilor wireless au devenit puternice și acaparatoare. Oricine mai dorea informație despre orice! trebuia să se închine în fața unui rege Wireless... iar dintre aceștia erau puțini. Câțiva bravi temerari s-au aventurat spre tărâmuri îndepărtate cum ar fi către Catedra de Biofizica care are wi-fi. Aceștia, din puținul de informație de care puteau face rost, dăruiau și altora. Dar oricum era prea puțină pentru a lumina o lume ce se adâncește tot mai mult negura. Tot joi au început a circula zvonuri despre sursa acestei lipse. Unii spuneau că pe Babeș (n.e. la rectorat) se descarcă pornoace Blu-Ray și stăpânii atotputernici au acaparat toată lățimea de banda pentru a-și îndeplini întunecatele dorințe. Alții spuneau ca s-au stricat tocmai fântânile dăruitoare de Ne... ah, îmi e tot mai greu să lupt împotriva Sa. It wants me to call it’s name... never!... Vroiam să spun serverele... tocmai ele. Luând acest zvon și profitând de el, marii stăpâni de stickuri wireless s-au declarat Unșii Conexiunii, dat fiind că puterea lor se trage nu din sursele pământești, care au secat, ci tocmai din sateliții Cerului. Acum, în seara zilei de Joi, dezastrul atinge cote paroxistice. Unii pleacă spre case, din moment ce aici nu au de unde să își adape setea de informatie. Umblă zvonuri despre lucruri groaznice care se întâmplă in H10 și H7... băieții din cămine au început să se dedea la ritualuri și au prins apucături nefericite... atâtea zile fără Dota, fără WoW, fără... dare I say it ?... filme, știți voi, :-” din alea...

Poate vă întrebați, dacă lipsa de conexiune e atat de gravă, cum de pot eu să postez de blog. Păi... eu sunt unul dintre stăpânitorii unui stick wireless. Însă puterea sa e pe terminate; încă un pic și depășesc traficul lunar, și îmi scade lățimea de bandă. Dar merită! Postez pe blog în speranța că cineva va vedea și din ținuturi îndepărtate va readuce Conexiunea în aceste pământuri păcătoase. Pentru că de nu se va întampla astfel, tare îmi e că urmează să vedem 4 călăreți care vin să aducă sfârșitul Hașdeului așa cum îl cunoaștem... Cititul pentru a Doua Zi, Conspectatul, Făcut Ghiozdanul și Citit Altceva. Vai de cei învinși!

sâmbătă, 5 martie 2011

Lucruri pe care mai degrabă le-aș face...

în loc de epidemiologie.

aș înghiți lame de ras vechi...
aș înghiți lame de ras ruginite...
aș învața Legislația Rutieră din Monitorul Oficial...
MCS...
aș linge lămâi după fiecare masă...
mi-aș băga cuie încinse sub unghii...
aș purta gulerul nearanjat o zi întreagă...
aș renunța pentru totdeauna la locul de lângă culoar, rândul 2, din amfiteatre [[ cel mai bun loc, like evaah]]...
aș încearca să trăiesc fără Internet o săptămână...
aș merge în fiecare seara la Vecernie...
nu aș mai face mișto de Alin și/sau Daniela...
aș mai face un curs de Biocel cu Frențescu...
aș mânca ciorbă de salată...
integrale...
aș înceta să mai joc Warcraft...
derivate...
aș mângâia un crocodil...
aș învăța să programez în Pascal...
m-aș supune unei extracții dentare fără anestezie. La naiba, fie! două extracții dentare...
m-aș uita la ultimul sezon din Prison Break fără întrerupere, hrănindu-mă numai cu bere din congelator și înghețată veche...
aș reciti Nicoară Potcoavă
aș mai face Biostatistică [[ măcar aia e la computer ]]...
le-aș lăsa pe fostele mele colege de liceu să îmi aranjeze freza...
aș realiza personal un documentar despre viața și opera lui Justin Bieber...
aș mânca brânză facută din lapte matern...
aș calcula toți indicii de centralitate și de dispersie pentru absolut toți parametrii biochimici din seva brută și seva elaborată a tuturor speciilor de Ficus...
m-aș lupta cu o turmă de urși...
gripă aviară...
aș citi Război și Pace de la sfârșit spre început...
aș apărea într-un videoclip cu Fernando de la Caransebeș...
aș refuza să fac sex cu Angelina Jolie, Jessica Alba și Sacha Grey...
aș roade un arici...

toate astea... numai să știu că aș scăpa de 4 ore de Epidemiologie săptămânal.

Țin totuși să le spun ”Bravo” tuturor celor care se supun de bunăvoie și nesiliți de nimeni la munci/cariere care includ epidemiologia. Sunt convins că ajută să determini cauze, incidențe ale bolilor, evoluții în timp, bla bla bla. Doar că sunt [ ca și marea majoritate a colegilor mei ] complet dezinteresat când sunt pus în fața echivalentului a 10 tone de orez expandat. Mi se pare un subiect foarte, foarte sec. Mă întreb cum au reușit să treacă peste materia asta colegii din primele două serii...? bieții de ei, nici nu vreau să mă gândesc... sâptămână după săptămână, atâtaaaa orez expandat! :((

joi, 24 februarie 2011

V de la Vacanta sau Efectele sesiunii

Nah uite ca ne-a trecut jumate din vacanta pe care am poftit-o toata sesiunea,la care ne-am gandit de fiecare data cand treceam de inca un examen,pe care o vedeam ca pe cel mai mare lux disponibil pentru viitorul apropiat.De ce?Pentru ca sesiunea asta a fost pur si simplu extenuanta,de la cap la coada.Dupa ce am dat primul examen(organica),aveam impresia ca a trecut toata sesiunea,atat de tare mi-a muncit toate sursele de energie.Dupa ultimul examen,aveam impresia ca nu stiu de cate luni eram in sesiune,atat de tare am pierdut notiunea timpului.Am avut 5 examene consistente,care m-au facut sa-mi dau seama ca daca nu iti place ceea ce faci la facultatea asta,daca nu iti place macar un sfert din ce inveti ,daca nu ai macar idee de ce esti aici si de ce le faci toate astea,ti-s compromisi toti anii astia in care investesti timp gramada si bani(dupa caz).M-am tot gandit ce pot invata cei de la celelalte facultati,ma refer la astea "postliceale",ce sesiune au oamenii aia,ce stres au ,si tot nu am reusit sa ajung la nici o concluzie,tot am impresia ca se joaca de-a facultatea,cum ne jucam de-a scoala cand eram mici.De astea nu o sa avem noi parte nici in visele cele mai profunde. Asta trebuie sa stie cei care vin din urma si intreaba cume la UMF,daca e greu si daca iti ocupa mult timp.Nu cred ca se poate raspunde cu "Da ,e greu".E ceva mai mult de-atat.Grea mi s-ar parea facultate de mate sau fizica sau info.La noi in schimb as zice ce e mai degraba complicat,si asta cred ca intelegeti de ce sau veti intelege daca veti face parte din comununitatea UMF.
E greu sa treci printr-o sesiune de-a noastra.E stres,e nesomn,de fapt esti nevoit sa subestimezi somnul fara prea multe comentarii sau poate paradoxal,nu poti sa dormi din cauza oboselii sau stresului,e panica,sunt...absolut toate trairile unui om disperat.Stai linistit/a e absolut normal,insa nu e deloc rau sa te ajuti putin, in sensul:niste minerale ca sa-ti asigure o resursa constanta nu sunt deloc in plus,pentru stres si suprasolicitare e foarte bine venit,de fapt e cel mai recomandat un magneziu cu B6-l-am incercat si chiar ajuta ,pentu ochii care insista sa se inchida fix cand mai ai jumate de materie de invatat eu nu sunt fana a cafelei,prefer ceaiul verde de o mie de ori,are foarte multe calitati si efectul e la fel de rapid ca al cafelei sau energizante,desi au o gramada de 'chimie'in ele,sunt un ajutor de nadejde in sesiune insa fara excese,bineinteles:P,iar daca aveti probleme cu somnul,adica nici orele alea putine cat le dormiti nu le dormiti cum ar trebui, bien dormir cu melatonina sau valeriana e chiar bun pentru a avea un somn decent,in limitele posibilitatilor.
Cam astea ar fi gandurile mele cu privire la a -3a sesiune ce tocmai a trecut.Urmez un regim drastic de somn mult si filme fara numar,asa ca trebuie sa ma retrag ca sa-l urmez.
Vacanta faina,cat a mai ramas din ea:)

marți, 22 februarie 2011

Nelu zice V sau Despre slobozire și vulpi incapabile

Unii spun că nu poate folosi mouse-urile gri
Și că poate opri Ciclul Krebs al adversarilor săi prin simpla putere a voinței
Tot ce știu eu este că îl cheamă Nelu și el zice

S-a sfârșit semestrul din iad. Cum, necum, Nelu și colegii săi au trecut peste semestru ăsta care parcă le-a fost aruncat în față ca să îi mai testeze un pic. Al naibii test. Câteodată Nelu se gândește că semestru ăsta o fost ca în filmul cu Jim Carey ”The Truman Show” în care se uitau la noi prin camere bine ascunse pe Babeș, Clinicilor, Pasteur, prin amfiteatre și laboratoare[[ ne-am descurcat bine? :D ]].

Anato parcă a fost cu așa mult timp în urmă... foarte mult timp în urmă. Histo, parcă e mai aproape și acum la capătul caznalelor au stat Microbii. Oare dacă s-a terminat sesiunea asta fără ca Nelu și colegii săi o ia razna, mai e ceva care să îi poată opri? Adică, oare va mai fi ceva atât de nasol vreodată precum semestru ăsta. Așa s-au simțit și evrei când au scăpat din lagăre [[ too much? Ok :D ]].

Tot Nelu știe povestea aceea cu și despre o vulpe care nu putea ajunge la niște struguri și, zice-se că de ciudă, a zis că strugurii sunt acri. Cam așa a mormăit și Nelu. Da’ puii lui Nelu’. În primul rând, el nu e vulpe. Și strugurii s-au acrit pe parcurs. Și strugurii se acresc din varii motive. Deci nu e nimeni aici vulpe inaptă. Eventual, nu a fost întâmpinat la mijloc, știți voi, ca în melodie ... ”meet me half-way, right at the border...”. [[hm, struguri acri... zise vulpea]].

Și pentru aceia care vin din urma lui Nelu... of,of,of... ce să vă zică el oare. O să vedeți voi:P

duminică, 13 februarie 2011

Chef de fizio, nu am

Aș vrea să fiu ventricul și să ejectez rapid ce a mai rămas din sesiunea asta. Fizio si blestemații de microbi.
Aș vrea să fiu nifidipina și să blochez acum și aici influxul de materie .
Aș vrea să fiu heparină și să potențez activitatea enzimei antisesiune III.
Aș vrea să fiu cisteină și să reduc sesiunea ca pe.... aah știți ceva? La naiba cu vrăjeala asta. M-am săturat de sesiune. M-am săturat de ea CA CÂinele lu Frank și Starling de... de Frank și de Starling! Gataaaaaaa. Mi-a ajuns. Capac!
Îmi vine să mă urc pe pereți, să îmi iau câmpii și să sparg o lustră...auzi ... ”Inervație nervoasă” și ”arterele se blochează și ele ... ca într-un șoc... când te sperii ”
Cine naiba s-o gândit să ne dea un semestru ca și astă? Cine s-o gândit că ar fi inteligent să pună barosu și cimentu pe vârfu’ căminului tocmai acuma. CIIIIIINE ?! :((

-Vine Valentine’s Day. Deci, e natural să ne întrebăm care e legea inimii? am spus eu de acolo, îmbrăcat în sacoul meu lucios, cu unghiile lăcuite și mustața perfect aranjată. Iar el, speriat și în anul II, a spus:
-Musculatura cardiacă se contractă cu o forță direct proporțională cu lungimea inițială a fibrelor miocardului. Cu cât volumul telediastolic e mai mare, cu atât inima se va adapta și va pompa o cantitate mai mare de sânge în artere.

[[ voi vă dați seama cum arăta laboratorul unde ăia au chinuit câinii ca să facă modelul experimental al ”preparatului cardiopulmonar”... imaginați-vă, preț de o secundă... ooh, da! : ]]

vineri, 4 februarie 2011

”Șaibe cu ochi”

Acum vreo câteva zile am auzit la radio cum că la noi în țară avem cea mai mare viteză de conectare la internet [sau ceva de genu astă] din UE. Suntem și noi primii la ceva și măcar nu e o chestie negativă! Ceea ce e bine fiindcă asta înseamnă că netu' duduie și după cum știm cu toții, mai ales aștia care ne facem veacu prin cămin, Netu' înlocuiește încet-încet câinii când vine vorba de distincția ”cel mai bun prieten al omului”.

Ca să nu mai lungesc vorba, vreau să fac puțintică publicitate unui canal de Youtube românesc, anume CreativeMonkeyz. Cum am ajuns să îi găsesc... păi cum altfel decât tot de pe net, de pe marele site de inter-web-socializare, născut din evrei școliți la școli înalte.

Canalul e amuzant, cu micuțe episoade de animație, avându-i ca protagoniști pe 2 roboței și ... și uitați aici o mostră episod.

Sper să vă placă, și dacă vă place dați-le ”like”, dacă nu, dați-le comentarii pertinente, fiindcă sigur pe viitor o să fie din ce în ce mai bune episoadele

vineri, 28 ianuarie 2011

Re: Ultimul examen de anatomie ?


doar atât: cum naiba să te pună să arăți fascia dentata pe o secțiune transversală scoasă din găleată ?! faaaascia dentata !!!
Eh, măcar acuma știm o treaba. Nu mai avem anato. Până la anu, când o să facem din aia patologică.
Baftă și spor în continuare!

miercuri, 26 ianuarie 2011

Ultimu examen de anato ?

Sper că da. De când am avut prima oră de LP am știut că materia asta o să ne muncească în ultimu hal. Acum avem șansa de a scăpa de ea, odată pentru totdeauna. Peste două zile pe vremea asta [[ 18:19]] o să știu dacă am scăpat de anatomie sau nu. Eu sper că voi fi scăpat. Sper, că altceva nu-mi rămâne de făcut.

Am citit [ aproape ] totul, m-am uitat și pe poze ba chiar am și repetat vreo două-trei chestii care mi s-au părut mie că le-am priceput mai bine [[de aia le-am și repetat, fiindcă mi-a fost ușor și am putut să mă mint cum că am priceput un volum imens de materie cu multă ușurință]]. Ntz, ntz.

Se simte că e examen de anato. De dimineață am povestit la telefon cu o colegă, pe care să zicem ca o cheamă ”Anca”. ”Anca” părea dead inside de la atâta anatomie. Fornixul și-a băgat piciorele până în adâncul suflețelului ”Ancăi”, de parcă suflețelul său ar fi fost hipocamp. Stau pe invisible și mă uit în lista de mess, secțiunea hUMeFeu și nu văd mare lucru. Altă dată era plin de lume online, chiar și în timpul sesiunii. Acum tot ce văd este că un coleg, să zicem că îl cheamă ”Adi”, a luat-o razna și urlă cu statusul că vrea cât mai multă anatomie. E atât de dus, încât se crede Mesia și strigă să lăsăm secțiunile să vină la el. Ooof, mă ”Adi” le-am lăsa să vină la tine cu tot dragu dacă ai putea să le transformi in reviste interzise sub 18 ani [[cu ”acțiune fată-pe-fată”]] cu aceași ușurința cu care s-a transformat apa în vin... sau Davionu în Arc Honist cu numai 50 mana. Scroluiesc în jos în lista de mess și o văd pe o colegă, șefă ea de felul ei, pe care să zicem că o cheamă ”Lizette”. Vorbește la status despre ceva pudre albe de prizat și are emoticonu ală ce își acopere ochii de frică/rușine. Of, of, of, anatomia asta, ce face ea din oameni. Lista de mess se apropie de sfârșit. Auguros sfârșit aș zice, din moment ce o colegă, pe care să zicem că o cheamă ”Personal” la Histo, ne arată un craniu. Parcă ea spune speranțelor unei serii întregi ”memento mori”. Știți doar de ce. Că speranțele mor și ele... ultimele, ce e drept!, dar numai fiindcă mor încet și cu edem în plămâni.
Ca să o citez pe o profă de-a noastră, ”a întrebat cineva ”. Păi, pe spate, abviăsli!

Pisicuță, pis, pis, pis
Am visat azi-noapte-n vis
Că fornixu-aveam de descris.
Și când descriam mai tare
Mi s-a pus un tromb mai mare
Chiar p-artera bazilară!
Iaca, n-am mai putut, dară,
Să descriu nimic, nimic!

vineri, 7 ianuarie 2011

Mănăstire de călugări muți

Sus de tot scrie ”studentlaumf”. Ei bine, dacă e vorba de studenție la umf, pentru majoritatea studenților, atunci asta implică si ”viața la camin”. Da,da, viata la camin. Asa ca, Hasdeu X. Hasdeu X e... e ”o stare de spirit ” ca de la parazitii. Nu poate fi descris cu succes. Trebuie trait. Trebuie sa auzi tot ce se discuta pe holuri, chiar dacă nu vrei. Auzi fiindcă auzul se întamplă în ciuda ta; pereții sunt subțiri, ușile nu se închid chiar bine și tot ce se întamplă pe hol e al tuturor. Nu e la fel și cu camerele. Ce se intampla în camere, rămâne în camere! Și de multe ori, se întâmplă în camere lucruri care trebuie neapărat să rămănă în camere ( :-”)și atunci se mai rămâne pe dinafară că deh! Și colegii o făcut la fel pentru tine. Tot în X dormi. Sau cel puțin încerci, fiindcă după cum am spus ce se întâmplă pe hol pe al tuturor, fie că tuturor le place, fie că nu. Iar dimineața, când e somnul mai dulce, vine tanti Maria și zdrăngăne cu găleata și lovește preșurile cu mopu, preșurile lovesc pragul ușii și sunetul lovește în creștetul capului. Așa știi că e timpu să te trezești :D.


În comparație cu HașdeuX, b13 e ca o mănăstire de calugări muți. Liniște. Totală. Gălăgia cea mai mare e cauzată de cum arde țigara vecinului de alături când trage din ea. Cel puțin după ora 4 e așa. Fiindcă până la ora 4, mănătirea e deschisă turiștilor care ne construiesc o piramidă cu barosul în vârful căminului. Bine, nu e chiar o piramidă, e o mansardă. Dar tot cu barosul o construiesc. Si cu burghiul cu cap vidia. Cel mai nasol, bineînteles, este când ne trezim dimineața pe ritmurile capului vidia, modul percuție. Îmi aduce aminte de vremurile bune când mă trezeau galețile și mopul. Parcă îmi pare bine că avem multe ore fiindcă de obicei până ajungem la camin după-masa, se termina ziua de lucru. Și se face liniște. Știți voi, doar țigarea.

Noapte bună, somn ușor, să visați un puișor!