sau ” Despre Apocalipse și alte zile de Joi”
Zilele astea parcă trăim în vremurile de apoi. În Hașdeu cel puțin. Strange things are happening. Vorba lu Kira ”multe lucruri nasoale se întâmplă noaptea în Hașdeu”. Ei bine, acest lucru nasol despre care vă vorbesc se întâmplă, noaptea, ziua, seara dimineața, e perpetuu. Sau mai bine zis nu e. Adică e o lipsă. Am să o spun. Nu avem net. Deloc. Pur și simplu de luni nu ne mai funcționează Netul. La început, toată lumea credea că e doar o mică defecțiune, se va rezolva, o să treacă, trebuie, trebuie! Să treacă, să revină Netul...nu? o să vină... așa-i ? :-s. Nu... nu are a veni. Deja, marți la amiază crudul adevăr era dureros de evident. Lumea era dezinformată, nu mai știau ce e de făcut pentru a doua zi, nervii erau întinși la maxim, puteai simți cum se acumulează frustrarea în labul de microbiologie. Buzele și pleoapele se zbăteau nevrotic sub presiunea crescândă a lipsei netului. E incredibil cum o absența, un vid, poate duce la presiuni crescânde înlăuntru omului modern. Simțeam că dacă un singur cuvânt e spus greșit, o singură privire e aruncată la întâmplare totul avea să detoneze. Cineva va pune mâna pe vreo 2 plăci Petri și le va sparge cu sălbăticie în mijlocul luptei dezlănțuite, răspândind Clostridii și Coci în diplo. Acesta e prețul de sânge pe care îl cere Netul...
Miercuri, rândurile noastre erau rărite. Mulți au căzut în luptele acerbe ce s-au dat cu o zi înainte, lupte oarbe, fără niciun scop, rezultate doar din frustrarea lipsei Ne... nu am să-i mai pomenesc numele... simt că e deja prea puternic... El. Cei care aveau stickuri de wireless au devenit stăpânitori de armate și pământuri, lumea adunându-se în jurul lor, sperând să se poată îmbăia în glorioasa bogăție de unde purtătoare de informație. Această cristalizare de forțe, în mod uimitor a oprit luptele sângeroase. Însă, spre miercuri seara, asasinatele politice au devenit o regula. Luptele se duceau pe ascuns, în umbre,în taverne întunecate. Până și eu am fost victima unui atac... nesăbuitul de mine am lăsat stickul nesupravegheat în timp ce m-am dus la duș și când m-am întors stickul dispăruse din portul meu USB. Fusese luat de colegul meu de cameră... deja era prea târziu să îl mai pot salva. Fusese corupt de puterea nemărginită a stickului iar ochii săi văpăiau acum cu o dorință mistuitoare de a juca Transformice și de a încarca un serial pe Vplay. Asemenea putere asupra oamenilor nu a mai existat pe Pământ de când Unicul Inel a fost distrus în focurile din Mordor.
Joi dimineață situația era și mai disperată. În călătoriile mele am văzut cum unii, cu speranță deșartă în suflet, încă înfigeau cablul în computer, doar doar va porni... măcar o licărire... măcar un Kb. Sărmanele sufletele. Peste noapte, Regatele stickurilor wireless au devenit puternice și acaparatoare. Oricine mai dorea informație despre orice! trebuia să se închine în fața unui rege Wireless... iar dintre aceștia erau puțini. Câțiva bravi temerari s-au aventurat spre tărâmuri îndepărtate cum ar fi către Catedra de Biofizica care are wi-fi. Aceștia, din puținul de informație de care puteau face rost, dăruiau și altora. Dar oricum era prea puțină pentru a lumina o lume ce se adâncește tot mai mult negura. Tot joi au început a circula zvonuri despre sursa acestei lipse. Unii spuneau că pe Babeș (n.e. la rectorat) se descarcă pornoace Blu-Ray și stăpânii atotputernici au acaparat toată lățimea de banda pentru a-și îndeplini întunecatele dorințe. Alții spuneau ca s-au stricat tocmai fântânile dăruitoare de Ne... ah, îmi e tot mai greu să lupt împotriva Sa. It wants me to call it’s name... never!... Vroiam să spun serverele... tocmai ele. Luând acest zvon și profitând de el, marii stăpâni de stickuri wireless s-au declarat Unșii Conexiunii, dat fiind că puterea lor se trage nu din sursele pământești, care au secat, ci tocmai din sateliții Cerului. Acum, în seara zilei de Joi, dezastrul atinge cote paroxistice. Unii pleacă spre case, din moment ce aici nu au de unde să își adape setea de informatie. Umblă zvonuri despre lucruri groaznice care se întâmplă in H10 și H7... băieții din cămine au început să se dedea la ritualuri și au prins apucături nefericite... atâtea zile fără Dota, fără WoW, fără... dare I say it ?... filme, știți voi, :-” din alea...
Poate vă întrebați, dacă lipsa de conexiune e atat de gravă, cum de pot eu să postez de blog. Păi... eu sunt unul dintre stăpânitorii unui stick wireless. Însă puterea sa e pe terminate; încă un pic și depășesc traficul lunar, și îmi scade lățimea de bandă. Dar merită! Postez pe blog în speranța că cineva va vedea și din ținuturi îndepărtate va readuce Conexiunea în aceste pământuri păcătoase. Pentru că de nu se va întampla astfel, tare îmi e că urmează să vedem 4 călăreți care vin să aducă sfârșitul Hașdeului așa cum îl cunoaștem... Cititul pentru a Doua Zi, Conspectatul, Făcut Ghiozdanul și Citit Altceva. Vai de cei învinși!
