Re: Ultimul examen de anatomie ?

doar atât: cum naiba să te pună să arăți fascia dentata pe o secțiune transversală scoasă din găleată ?! faaaascia dentata !!!
Eh, măcar acuma știm o treaba. Nu mai avem anato. Până la anu, când o să facem din aia patologică.
Baftă și spor în continuare!

Ultimu examen de anato ?

Sper că da. De când am avut prima oră de LP am știut că materia asta o să ne muncească în ultimu hal. Acum avem șansa de a scăpa de ea, odată pentru totdeauna. Peste două zile pe vremea asta [[ 18:19]] o să știu dacă am scăpat de anatomie sau nu. Eu sper că voi fi scăpat. Sper, că altceva nu-mi rămâne de făcut.

Am citit [ aproape ] totul, m-am uitat și pe poze ba chiar am și repetat vreo două-trei chestii care mi s-au părut mie că le-am priceput mai bine [[de aia le-am și repetat, fiindcă mi-a fost ușor și am putut să mă mint cum că am priceput un volum imens de materie cu multă ușurință]]. Ntz, ntz.

Se simte că e examen de anato. De dimineață am povestit la telefon cu o colegă, pe care să zicem ca o cheamă ”Anca”. ”Anca” părea dead inside de la atâta anatomie. Fornixul și-a băgat piciorele până în adâncul suflețelului ”Ancăi”, de parcă suflețelul său ar fi fost hipocamp. Stau pe invisible și mă uit în lista de mess, secțiunea hUMeFeu și nu văd mare lucru. Altă dată era plin de lume online, chiar și în timpul sesiunii. Acum tot ce văd este că un coleg, să zicem că îl cheamă ”Adi”, a luat-o razna și urlă cu statusul că vrea cât mai multă anatomie. E atât de dus, încât se crede Mesia și strigă să lăsăm secțiunile să vină la el. Ooof, mă ”Adi” le-am lăsa să vină la tine cu tot dragu dacă ai putea să le transformi in reviste interzise sub 18 ani [[cu ”acțiune fată-pe-fată”]] cu aceași ușurința cu care s-a transformat apa în vin... sau Davionu în Arc Honist cu numai 50 mana. Scroluiesc în jos în lista de mess și o văd pe o colegă, șefă ea de felul ei, pe care să zicem că o cheamă ”Lizette”. Vorbește la status despre ceva pudre albe de prizat și are emoticonu ală ce își acopere ochii de frică/rușine. Of, of, of, anatomia asta, ce face ea din oameni. Lista de mess se apropie de sfârșit. Auguros sfârșit aș zice, din moment ce o colegă, pe care să zicem că o cheamă ”Personal” la Histo, ne arată un craniu. Parcă ea spune speranțelor unei serii întregi ”memento mori”. Știți doar de ce. Că speranțele mor și ele... ultimele, ce e drept!, dar numai fiindcă mor încet și cu edem în plămâni.
Ca să o citez pe o profă de-a noastră, ”a întrebat cineva ”. Păi, pe spate, abviăsli!

Pisicuță, pis, pis, pis
Am visat azi-noapte-n vis
Că fornixu-aveam de descris.
Și când descriam mai tare
Mi s-a pus un tromb mai mare
Chiar p-artera bazilară!
Iaca, n-am mai putut, dară,
Să descriu nimic, nimic!

Mănăstire de călugări muți

Sus de tot scrie ”studentlaumf”. Ei bine, dacă e vorba de studenție la umf, pentru majoritatea studenților, atunci asta implică si ”viața la camin”. Da,da, viata la camin. Asa ca, Hasdeu X. Hasdeu X e... e ”o stare de spirit ” ca de la parazitii. Nu poate fi descris cu succes. Trebuie trait. Trebuie sa auzi tot ce se discuta pe holuri, chiar dacă nu vrei. Auzi fiindcă auzul se întamplă în ciuda ta; pereții sunt subțiri, ușile nu se închid chiar bine și tot ce se întamplă pe hol e al tuturor. Nu e la fel și cu camerele. Ce se intampla în camere, rămâne în camere! Și de multe ori, se întâmplă în camere lucruri care trebuie neapărat să rămănă în camere ( :-”)și atunci se mai rămâne pe dinafară că deh! Și colegii o făcut la fel pentru tine. Tot în X dormi. Sau cel puțin încerci, fiindcă după cum am spus ce se întâmplă pe hol pe al tuturor, fie că tuturor le place, fie că nu. Iar dimineața, când e somnul mai dulce, vine tanti Maria și zdrăngăne cu găleata și lovește preșurile cu mopu, preșurile lovesc pragul ușii și sunetul lovește în creștetul capului. Așa știi că e timpu să te trezești :D.

În comparație cu HașdeuX, b13 e ca o mănăstire de calugări muți. Liniște. Totală. Gălăgia cea mai mare e cauzată de cum arde țigara vecinului de alături când trage din ea. Cel puțin după ora 4 e așa. Fiindcă până la ora 4, mănătirea e deschisă turiștilor care ne construiesc o piramidă cu barosul în vârful căminului. Bine, nu e chiar o piramidă, e o mansardă. Dar tot cu barosul o construiesc. Si cu burghiul cu cap vidia. Cel mai nasol, bineînteles, este când ne trezim dimineața pe ritmurile capului vidia, modul percuție. Îmi aduce aminte de vremurile bune când mă trezeau galețile și mopul. Parcă îmi pare bine că avem multe ore fiindcă de obicei până ajungem la camin după-masa, se termina ziua de lucru. Și se face liniște. Știți voi, doar țigarea.

Noapte bună, somn ușor, să visați un puișor!