Consecvența! Se
pare că nu înseamna nimic aici - condiții vitreje, deh! mai scapă câte un diacritic ici-colo. Ei, nu contează, să-i dăm biciz!
Doar aici, senzațional, în exclusivitate, doar aici, vă
prezentăm adevărul adevărat și unica judecată de valoare, despre anul III la
UMFIH! După publicitate!
Le luăm pe rând!
Le dăm plusuri și minusuri, iar la sfârșit dăm verdictul! Scurt și ăla, că deh!
cui îi trebe să cetească !
Semio. Am mai
povestit despre Semio; ca să știți de unde plecăm, cetiți aici!
Plusuri: Medicala
II e aproape de cămin. Ne-a plăcut asta! :D
Am povestit des
cazuri, scenarii și ipoteze! Un mare plus la materia semiologie. Cu genul
acesta de exerciții se pune în perspectivă materia de curs, care de altfel,
poate fi destul de aridă. Dar e aridă tocmai pentru faptul că utilitatea devină
evidentă numai după ce o vezi prin lumina unui exercițiu practic, a unui quizz,
a unui caz la salon.Iar un exercițiu deosebit de bun mi se pare cazul în
cascadă! Se pleacă de la o ipoteză dacă pot zice așa, trebuie să îți formezi o
primă impresie/banuială/parere etc., iar de acolo, în funcție de informațiile
care se oferă rând cu rând se testează totul, de la cât de bine și-a însușit studentul
semnele și simptomele unei patologii până la valori de laborator și
fiziopatologia complicațiilor.Pe scurt, un exercițiu desăvârșit!
Partea de discuții, dezbateri, interpretare de
buletine de analize, quizzuri, etc au capacitatea de a face diferența între aia
care pricep ceva din materie și ăia care doar o recită ca niște papagali –
adică papagalițe... știți voi. În esență, după un an de semio nu contează dacă
studentul știe să recite clasificarea Child-Pugh. Contează dacă pricepe ce este,
la ce ajută și ce înseamnă asta pentru pacient. E bine că la examen partea de
discuții reprezintă un hop major! More of this!
Ne mai place că
vedem și că punem mâna :D Ne place să punem mâna!
Minusuri: lumea e
prea spartă de oboseală dimineața ca sa fie atentă la prezentările de o oră din
amfiteatru. Din când în când ar fi mult mai util să se meargă direct pe salone.
Oricum 90% din cei care sunt dimineața in amfiteatru întârzie cu nesimțire,
dorm, vorbesc, se uită pe pereți, citesc la altceva, bla bla bla. Recunosc, de
multe ori nici eu nu am putut să mă adun și să fiu student cuminte la
prezentările de dimineața. Timpul ar putea fi folosit mai bine dacă ne-am duce
direct pe salon. Părerea mea!
Nici nu ne place
când trebuie să recităm lucruri precum caracteristicile suflului nu-știu-care
sau ralurile ca țiuitul prin frunzele de telefon , claxonul de Masserati și
sunetul de oală spartă! Less of this!
Per total, Semio
iese bine pe plus. Recomand, dar cu sfatul că trebuie să aveți nervii tari,
vorba aceea ”răbdare și tutun”. Nu recomand tutunul (colegii mei de serie
știu!), dar răbdarea e imperios necesară!
Morfopat. Nu ma
bucur deloc că am ajuns la capitolul Morfopat! Subiectul pe care il detest!
Plusuri: În
decursul unui an, morfopatul va dezbate aspectele morfologice ale sindroamelor
patologice despre care se aude la semio. Nu e rău deloc! E folositor, dar ar fi
și mai folositor dacă s-ar suprapune ceva mai bine materiile între ele. Degeaba
am discutat la Semio glomerulonefrita cu semilune in ianuarie, dacă la morfopat
a catadicsit să îmi explice cum stă treaba de abia în aprilie. Get it ?
Minusuri:
Toceala! Fără nicio reținere declar că la morfopat NU se poate învăța, cel
puțin în formula în care ne este nouă predată. La morfopat trebuie tocit.
Cap-coadă, cuvânt cu cuvânt! Proporția ce poate fi pricepută logic și cu bun
simț este neglijabilă în comparație cu sutele de pagini de liniuțe, tabele,
propoziții trunchiate și prost traduse din Robbins.
Patologia
tumorală! Peste două treimi din materie reprezintă descrierea unui tablou
jalnic de natură moartă și anume forma, culoarea, dimensiunile, aspectul
microscopic și comportamentul unei
varietăți de tumori. Pentru anul III, e pur și simplu INUTIL!
Când e mult mai
util să se ia doar cursurile în brațe și să se vină peste juma de an la examen,
atunci acea catedră trebuie să își pună serioase semne de întrebare! Dacă e o
materie care are nevoie de o reformă drastică, atunci acea materie e
Morfopatul!
Într-un an de
zile am putut folosi microscoapele doar de 2-3 ori. Autopsii, canci ! Păi, de
ce mai vin la morfopat?! Huh?!
Și să nu mai
vorbim de faptul ca geamurile amfiteatrului sunt vopsite cu negru! Nu am să
înțeleg niciodată de ce! Când și cine a decis că perdelele nu sunt o variantă
acceptabilă?!
Fără doar și
poate, morfopatul nostru iese pe un desăvârșit și hotărât minus! Brânză bună în
burduf de câine!
Fizpat: Seamănă
cu morfopatul. Are potențial, dar e neexploatat.
Plusuri: Se
discută – în linii mari - aceleași categorii de patologie ca și la semio și
morfopat, bineînțeles sub aspect funcțional. Se leagă cu celălalte materii.
La LP facem din
nou numai cazuri, ceea ce în esență e bine. Se mai triază aia care nu pricep și
doar recită! Nu e un lucru rău. Deși unele cazuri de-a semestrului au fost cel
puțin provocatoare. Menționez aici una rece: ”pneumonia intestinală” – despre
care am auzit la mâna a doua, dar... pfuh, las la latitudinea voastră – și una
caldă: durerile de cap cu transaminaze crescute de vreo 3 ori si ExObGen în
relații normale. Atât! :| Au fost necesare 2 grupe de studenți și 40 de minute
de dezbateri și argumentări până când un coleg ne-a salvat cu un hat-trick
epic: Ceruloplasmina! Cazuri! Cazuri!Cazuri! Nici nu știu cum să subliniez mai
mult că astea sunt exercițiii bune și utile pentru studenții de an III.
Minusuri: Vedeți
aici ”pneumonia intestinală”. Inadmisibil!
Per total, îl
scoatem și pe Fizpat pe plus, dar nu cu mult! Este mult loc de
îmbunătățire!
Igiena: N-are
nici în clin nici în mânecă cu nimic! Mai mult decât ce am aflat la Lpuri nu am
să știu veci și, în virtutea bunului simț, nici nu ar trebui să știu! Deși nici
de LP nu sunt 100% convins! Cred totuși că nu e voie sa zici ”Ghizd” în public.
It just feels wrong!
Datorită
comportamentului unui cadru didactic de curs, am să declar Igiena pe un minus
hotărât! Nu mi se pare normal ca studenții să fie jigniți la curs! Dezinteresul
nu e același lucru cu inaptitudinea! În bănci a fost dezinteres. La catedră a
fost celălalt cuvânt.
Imuno: Au intenții bune și se străduiesc!
Plusuri: Una din
puținele materii care insistă cu adevărat pe esențial! Să rămâi naibii cu ceva!
Așa cum mi se pare didactic și de bun simț! Interleukina 17 nu contează în anul
III... n-a contat nici la examen.
Examenul în sine
a fost echilibrat, cu grile bine făcute și redacționale de bun simț.
Minusuri: Nu pot
găsi vreo hibă majoră cu imuno.
Scoatem imuno pe
un plus și să o țină tot așa!
Microbi:
definiția lucrului de mântuială! Nici nu mai spun nimic!
Farmacologie: Din
nou, un caz din ăla cu brânza și burduful.
Nu pot să îi dau
plusuri și minusuri fiindca cele două se combină. Am să spun că materia e
teribil de stufoasă pe alocuri și bucățile de materie care se axează pe
discuții despre efecte adverse obscure și posologii nu își au locul! Am mai
spus asta!
Pe de altă parte,
evaluarea studenților nu s-a făcut cu ochelari de cal, ba chiar s-a făcut cu
viziune și înțelegere și cu accentul pe aspecte funcționale și esențiale ale
grupelor de substanțe medicamentoase. Țin să menționez că nu oricine e în stare
să facă o astfel de evaluare a lucrărilor. Asta a fost partea de ”brânză bună”.
Burduful de câine
este Lpul. Toată lumea ar trebui să lucreze același lucru. Și aici facem
cazuri. Ar trebui să facem ceva mai mult și să le parcurgem mai atent! Și acum,
hold on tight, fiindcă am să spun ceva ce nu veți mai citi în curând: parte a
problemei de la Lpul de farma e reprezentată de noi, studenții. Asistenții care
se ocupă de noi sunt medici tineri și abordabili și nu de puține ori am avut
senzația că noi, studenții, profităm de acest aspect pentru a trata cu
lejeritate Lpul de farmacologie.
Hai, saervus, că arde leptopu sub mine! Și îmi e somn că vara nu dorm când trebuie. Poate ne-om mai ceti!
