Sper că da. De când am avut prima oră de LP am știut că materia asta o să ne muncească în ultimu hal. Acum avem șansa de a scăpa de ea, odată pentru totdeauna. Peste două zile pe vremea asta [[ 18:19]] o să știu dacă am scăpat de anatomie sau nu. Eu sper că voi fi scăpat. Sper, că altceva nu-mi rămâne de făcut.
Am citit [ aproape ] totul, m-am uitat și pe poze ba chiar am și repetat vreo două-trei chestii care mi s-au părut mie că le-am priceput mai bine [[de aia le-am și repetat, fiindcă mi-a fost ușor și am putut să mă mint cum că am priceput un volum imens de materie cu multă ușurință]]. Ntz, ntz.
Se simte că e examen de anato. De dimineață am povestit la telefon cu o colegă, pe care să zicem ca o cheamă ”Anca”. ”Anca” părea dead inside de la atâta anatomie. Fornixul și-a băgat piciorele până în adâncul suflețelului ”Ancăi”, de parcă suflețelul său ar fi fost hipocamp. Stau pe invisible și mă uit în lista de mess, secțiunea hUMeFeu și nu văd mare lucru. Altă dată era plin de lume online, chiar și în timpul sesiunii. Acum tot ce văd este că un coleg, să zicem că îl cheamă ”Adi”, a luat-o razna și urlă cu statusul că vrea cât mai multă anatomie. E atât de dus, încât se crede Mesia și strigă să lăsăm secțiunile să vină la el. Ooof, mă ”Adi” le-am lăsa să vină la tine cu tot dragu dacă ai putea să le transformi in reviste interzise sub 18 ani [[cu ”acțiune fată-pe-fată”]] cu aceași ușurința cu care s-a transformat apa în vin... sau Davionu în Arc Honist cu numai 50 mana. Scroluiesc în jos în lista de mess și o văd pe o colegă, șefă ea de felul ei, pe care să zicem că o cheamă ”Lizette”. Vorbește la status despre ceva pudre albe de prizat și are emoticonu ală ce își acopere ochii de frică/rușine. Of, of, of, anatomia asta, ce face ea din oameni. Lista de mess se apropie de sfârșit. Auguros sfârșit aș zice, din moment ce o colegă, pe care să zicem că o cheamă ”Personal” la Histo, ne arată un craniu. Parcă ea spune speranțelor unei serii întregi ”memento mori”. Știți doar de ce. Că speranțele mor și ele... ultimele, ce e drept!, dar numai fiindcă mor încet și cu edem în plămâni.
Ca să o citez pe o profă de-a noastră, ”a întrebat cineva”. Păi, pe spate, abviăsli!
Pisicuță, pis, pis, pis
Am visat azi-noapte-n vis
Că fornixu-aveam de descris.
Și când descriam mai tare
Mi s-a pus un tromb mai mare
Chiar p-artera bazilară!
Iaca, n-am mai putut, dară,
Să descriu nimic, nimic!
Am citit [ aproape ] totul, m-am uitat și pe poze ba chiar am și repetat vreo două-trei chestii care mi s-au părut mie că le-am priceput mai bine [[de aia le-am și repetat, fiindcă mi-a fost ușor și am putut să mă mint cum că am priceput un volum imens de materie cu multă ușurință]]. Ntz, ntz.
Se simte că e examen de anato. De dimineață am povestit la telefon cu o colegă, pe care să zicem ca o cheamă ”Anca”. ”Anca” părea dead inside de la atâta anatomie. Fornixul și-a băgat piciorele până în adâncul suflețelului ”Ancăi”, de parcă suflețelul său ar fi fost hipocamp. Stau pe invisible și mă uit în lista de mess, secțiunea hUMeFeu și nu văd mare lucru. Altă dată era plin de lume online, chiar și în timpul sesiunii. Acum tot ce văd este că un coleg, să zicem că îl cheamă ”Adi”, a luat-o razna și urlă cu statusul că vrea cât mai multă anatomie. E atât de dus, încât se crede Mesia și strigă să lăsăm secțiunile să vină la el. Ooof, mă ”Adi” le-am lăsa să vină la tine cu tot dragu dacă ai putea să le transformi in reviste interzise sub 18 ani [[cu ”acțiune fată-pe-fată”]] cu aceași ușurința cu care s-a transformat apa în vin... sau Davionu în Arc Honist cu numai 50 mana. Scroluiesc în jos în lista de mess și o văd pe o colegă, șefă ea de felul ei, pe care să zicem că o cheamă ”Lizette”. Vorbește la status despre ceva pudre albe de prizat și are emoticonu ală ce își acopere ochii de frică/rușine. Of, of, of, anatomia asta, ce face ea din oameni. Lista de mess se apropie de sfârșit. Auguros sfârșit aș zice, din moment ce o colegă, pe care să zicem că o cheamă ”Personal” la Histo, ne arată un craniu. Parcă ea spune speranțelor unei serii întregi ”memento mori”. Știți doar de ce. Că speranțele mor și ele... ultimele, ce e drept!, dar numai fiindcă mor încet și cu edem în plămâni.
Ca să o citez pe o profă de-a noastră, ”a întrebat cineva
Pisicuță, pis, pis, pis
Am visat azi-noapte-n vis
Că fornixu-aveam de descris.
Și când descriam mai tare
Mi s-a pus un tromb mai mare
Chiar p-artera bazilară!
Iaca, n-am mai putut, dară,
Să descriu nimic, nimic!
esti tare!
RăspundețiȘtergerepana la urma ce e fornixul ala? are nume de medicament,nu de alta...cum la voi a fost anatomia,la noi a fost organica.chiar azi(29.01) am scapat de el si ma simt de parca am dat nu stiu cate examene,desi a fost primul:(( in ultima saptamana am lasat,vorba ta,toate formulele si structurile mezomere si conjugarile sa vina la mine,si cand am terminat tot imi venea sa zic ca nu stiu de-astea,desi invatasem kile de reactii...si incerc sa-mi imaginez cum e in sesiunea celor care nu adera la UMF,si tot nu pot sa-mi dau seama....cate examene mai ai?
RăspundețiȘtergerefornixu asta e o minunatie de structura. practic sunt 2 manunchiuri dense de fibre nervoase care fac legatura intre emisferele cerebrale dar si intre diferite parti ale aceleiasi emisfere. mnoah :D :))
RăspundețiȘtergerecat despre sesiune, pai mai am 4 egzamene nenorocite. si vorba unui coleg de grupa de-al meu, is atata de freaked out incat nici nu se mai vad frunzele morcovului :P