miercuri, 28 iulie 2010

The Ring

Asadar,ca sa continui de unde am ramas la ultimul articol,am avut si o a doua saptamana de practica pe care am lasat-o in aer ca am fost putin plecata prin zone miniere,si nu ca acolo nu as fi reusit sa scriu,dar prea bine ma simteam "fata arsa de soare" incat sa dau la o parte tehnologia si sa o las pentru cand ma intorc.Si m-am intors.Si tare am chef de discutii.Da .De dialoguri.
A doua saptamana din practica am facut cam ce am facut si in prima,adica am mai preparat inca o data Baza III si m-am delectat cu teancuri de retete roz si Verzi si Galbene si am prins si doua prezentari de chestii medicale.Adica o chestie si un medicament.Si nu vreau sa va vorbesc de medicament,ca stiu ca nimanui nu ii sunt dragi (cu exceptii,bineinteles), vreau sa va vorbesc despre Chestia ,dar mai intai...
Paranteza.Poate mi se pare mie sau e chiar asa,ca de vreo 4-5 ani s-a declansat isteria "copil care are copil".Adica la 14,15,16 ani ,ce e in tendinta sa se faca?Copii,domn'le,copii,ca numai bine ca al micu' o sa aiba parinti tineri. Cred ca daca as fi unul din aia care promoveaza educatia si sanatatea sexuala,m-am lua de cap sa vad ca vorbesc unor copii,subliniez copii,nu adolescenti nu tineri,unor copii care probabil ca daca inteleg un sfert din ce le zic ,e mult ,dar care pentru aia tot fac treburi pe care ar trebui sa le faca dupa stadiul de "copil".Inchid paranteza.
'Chestia' care ni s-a prezentat,e o metoda contraceptiva de "ultima generatie" si consta intr-un inel vaginal,care contine o doza mai mica de hormoni decat pilula contraceptiva,si care se "administreaza" cam o data la 3 saptamani,timp in care el elibereaza in mod constant, hormoni.Inelul e transparent,flexibil, si cu circumferinta cam ca a unui tub de deodorant(e cel mai relevant obiect pe care l-am gasit prin casa ca sa-l dau drept exemplu).Se introduce in vagin(evident) ,putin mai adanc decat un tampon,iar dupa 3 saptamani(sau 4,dar nu mai mult de atat) de scoate si se face pauza o saptamana,ca si la pilule,dar din cate am inteles eu,pauza nu e obligatorie,deci se poate scoate inelul si introduce unul nou.Inelul are acelasi efect ca si pilulele,doar ca,are o cantitate mai redusa de hormoni,ceea ce scade probabilitatea aparitiei efectelor secundare,gen castigare in greutate,stari de greata,sangerari+ ca respectiva domnita nu mai trebuie sa poarte grija pastilei zilnice,iar nivelul hormonal eliberat este acelasi pe tot parcursul zilei,in comparatie cu pilula,care determina,imediat dupa administrare,o crestere hormonala relativ mare.Marele plus pe care il reprezinta inelul vaginal,cel putin din punctul meu de vedere,e faptul ca se evita metabolizarea hepatica a hormonilor,deci cantitatea de hormoni care se pierde la pilule prin trecerea prin tractul digestiv si ficat, este trecuta direct in sange.Ar fi o metoda foarte buna pentru persoanele cu probleme hepatice.(unul din dezavantajele contraceptivelor orale e ca,ingrenueaza ficatul semnificativ). Dupa locul in care ne-a aratat domnisoara pe mulaj,ca s-ar situa inelul in vagin,nu ar trebui sa se faca simtit si nici sa creeze disconfort in timpul actului sexual[dar aici mi se pare discutabil:P].
II voi da dreptate colegului Nick,ca nici o metoda inelata sau neinelata nu te protejeaza de Candida,Papiloma si alti tovarasi de-a lor, in afara de prezervativ,doar ca pentru cupluri mi se pare chiar o metoda comoda si eficienta,contra bebeilor.
Cat despre discutii pe aceasta tema, e o idee numai buna pentru vacanta,camarade!

luni, 26 iulie 2010

Practic. Practica.

Unii spun ca, prin ordin judecatoresc, nu are voie sa se apropie la mai putin de 100 m de Mircea Badea
Si ca poate ghici sexul unui fat daca se uita la sanii mamei.
Tot ce stiu este ca il cheama Nelu si ca astazi nu e disponibil, asa ca va spun eu:

S-a terminat si practica de vara. Vreo 3 saptamani de mers la cabinetul medicului de familie si ... si ce? Aici este problema. Stimabilii nostri stapani in urmatoarea jumatate de deceniu au decis ca practica de vara dupa anul I sa se faca la medicul de familie. Sa mergem acolo 90 de ore sau 4 saptamani ( e un fel de conditionare ca si garantia la masini ), sa asistam la procesul medical si sa intocmim un caiet de practica in care sa notam 10 cazuri (simptome, diagnostic si tratament). Foarte frumos si bine-intentionat. Pana la urma ca absolvenit de anul I nu prea avem noi mare competenta in multe domenii ale universului medical, asa ca ne-au trimis in locul unde pot limita cat mai mult posibilele pagube pe care le-am putea face. Ii si inteleg in cele din urma.
Ultimul lucru de care ar avea nevoie sunt niste mici asasini cu halat umbland prin sala de urgente sau pe holurile sectiei oarecare cu un bisturiu in mana incercand sa raspunda cererii de ”a lua pulsul ” pacientului. ”HAA!!” [[bisturiul in gat]] ... si studentul zice ” gata dom’ doctor. I-am luat pulsul, nu mai are ”. Deci, este inteleapta decizia UMFIHului de a ne trimite la medicii de familie. Alte UMFuri sau facultati nu au impus asemenea rigori asupra obiectelor lor didactice. Prieteni si/sau fosti colegi care fac Medicina pe la Sibiu, Targu Mures s.a.m.d au facut practica prin Spitalul Judetean, dar inca o data tin sa subliniez ca forma gandirii UMFIH este buna. Problema cu practica la medicul de familie este una de fond. Adica ... ce puiiiiiiiiiiiiiii mei sa facem timp o luna (sau 90 de ore) pe capul bietului medic de familie. Noi ne plictisim iar pe medicul nostru il incurcam, sau in cel mai bun caz, nu ii suntem de prea mare ajutor.

Au fost zile in care pur si simplu timp 2-3 ore nu venea NIMENI la cabinet. Era gol ... lumea nu era bolnava. Se descoperise panaceul iar lumea nu mai venea la doctor, asa credeam. Stand pe micul meu scaun din cabinet ma gandeam cu invidie unde naiba a fost panaceul ala cand eram eu mic. Tin minte ca erau perioade in care tot la 2 -3 saptamani ma duceam la doamna doctor cu cate o plangere de natura patologica si era vesnic pliiiiin. Asteptam in prostie si cand in sfarist urmam eu sa intru in cabinet venea o duduie cu sugarul ei si mai asteptam 20 de minute. Iar acum, cand eram EU IN CABINET, lumea nu era bolnava ... ma plictiseam. Trebuie totusi sa nu fiu incorect. Astfel de perioade de inactivitate au fost mai rare decat cele in care lumea se succeda prin cabinet cu consecventa. Iar in aceste saptamani in care m-am perindat pe acolo am vazut si am priceput lucruri bune si chiar am fost multumit sa aud printre plangeri, diagnostice si tratamente lucruri despre care am invatat.

Inca din primele zile in care am fost la cabinet, am avut parte de o priveliste minunata. A intrat o duduie super faina, deja salivam pana ea a terminat de zis ”buna ziua” si ma gandeam ” DA! Acum s-o ascultam pe asta la plamani”. Cand colo, duduia incepe o ditiramba despre nu stiu ce medicamentu lu’ peste prajit si m-am dumirit instantaneu. Era una din acele dudui care facuse medicina culcata pe spate si cu picioarele desfacute, de aceea acum era un fel de comis voiajor glorificat, umbland din cabinet in cabinet ca sa promoveze noile picaturi de urechi pentru bebelusi ”Bebe-Oto-something or other”. Oricum, frumoasa privelieste! si mi-am zis ca ma multumesc si doar privind-o ca deh, [[cum ar zice Alin]] nemultumitului ii ia Dumnezeu darul. Duduia a plecat si jur pe viitoarea mea parafa ca la scurt timp dupa ea intra din nou un exemplar feminin de o bunatate vexanta. De data asta, ca orice viitor medic, am scrutat-o atent [[ nici nu mi-a venit greu ]] de cum a patruns pe usa si dupa mapa pe care o avea cu ea mi-am dat seama ca si ea e din tagma comis voiajorilor. Ma gandeam ca am descoperit un nou aspect la cabinetul medicului de familie, aspect ce nu mi s-a relevat niciodata cand veneam eu ca pacient: dudui faine care vin sa imi dea pilule de gratis. Insa de indata ce a iesit si ea pe usa, in restul zilelor de practica nu am mai avut parte de nicio astfel de minunata priveliste.


O alta experienta care merita povestita ar fi una de natura fizica. Nu, nu cu o duduie din aceea, ci cu un copil. Oooh, oh, nu ! NU in sensul ala. Va rog sa ma scuzati, nici nu mi-am dat seama cum suna. Uitati cum statea treaba. Intra o mami cu un copchilandru pe la vreo 3 ani. Copilu se invartea pe acolo ca un titirez; avea un aer de neliniste nazbatioasa asupra sa. Pana la urma copilul trebuia examinat, nimic neobisnuit pana aici, dar cand se apropie doamna doctor cu stetoscopul de copil, iadul s-a dezlantuit. A inceput sa strige ca din gura de sarpe si lovea cu mainile si cu picioarele in toate directiile, incercand sa indeparteze stetoscopul, doctorul, mama, pana si aerul din jurul sau. Nu stiam daca sa bufnesc in ras dar m-am abtinut gandidu-ma ca ar fi lipsit de tact. Pana sa ma decid eu asupra gradului de amuzament ce mi-ar fi fost permis, doamna doctor mi-a solicitat prompt ajutorul. Fizicul meu de 1,94 si peste 100 kg ar fi perfect pentru a imobiliza un copil nazbatios care reprezenta maxim o treime din mine. Dar m-am inselat; urgent m-am trezit cu o palma peste fata de mi-au zburat ochelarii iar copilul, intr-o manevra demna de Smarandenscu [[pe bune! Uitati-va pe youtube la videoul ”Smarandescu-sa va fereasca sfantu”sau ceva de genu ]], ii aplica un picior in piept doctoritei [[ care nu poate fi descrisa decat ca o bunicuta blanda si firava]] propulsand-o vreun metru inapoi. Totusi, ne regrupam repede iar de data asta, cu mai multa atentie, il prindem pe copil iar examenul pulmonar se realizeaza. Copchilandrul K-1 m-a impresionat in asa fel incat am decis sa il includ printre cele 10 cazuri. Performanta sa in lupta dreapta este cu atat mai impresionanta cu cat avea o gramada de boli ce il afectau simultan. Facuse o tonsilita de toata frumusetea ( desi nu s-a intamplat chiar ca in Papilian, copilul neavend punct dureros la nivelul unghiului mandibulei), avea BDA (boala diareica acuta) ce s-a dovedit a fi rezultatul unei infectii helmintice (adica avea limbrici). Pe langa astea, avea si o plaga zgariata de toata frumusetea pe fata laterala a bratului stang, care continua pana in regiunea cotului. Dupa aspectul ei, se vedea clar ca era o rana ceva mai veche, fiindca deja se vindecase destul de mult.

Trecand mai departe, trebuie neaparat sa dau un sfat, sau sa fac un anunt, nici nu stiu chiar cum sa ii spun. Am ramasa cu concluzia ca fetele ar putea avea mai multa grija de ele insele. Pe bune. Mai ales cand vine vorba de ce au ele si nu avem noi si se potriveste totusi cu ce avem noi. Sper ca nu reies ca fiind un nesocotit si sper ca nu lezez pudicitatea unor eventuali cititori, dar stand acolo la medicul de familie, am dat peste vreo 4 -5 cazuri in care pacienti de sex feminin se plangeau de varii asemenea afectiuni, insa JUR ca nu a venit niciun barbat plangadu-se de afectiuni ale structurilor analoage barbatesti ale uro-genitalului. Poate se face ca la medicul meu de familie sunt inscrise mai multe femei sau poate noi suntem macho tocmai cand nu trebuie si nu vrem sa recunoastem ca avem o problema decat atunci cand facem pipi cu sange, sau cine stie?! Dar oricum, ma simteam dator sa o zic. Or fi ele Nidofloru si No-Spa ieftine, dar mnoah ...

Nu as putea trata tema practicii de vara fara sa vorbesc despre de hipertensivi. Cel putin un sfert din cei care au venit in saptamanile trecute la cabinet au hipertensiune arteriala. Si mai toti sunt tratati cu acelasi combo de 4 tipuri de medicamente menite sa le mentina presiunea sangvina in limite normale. Avand atatia hipertensivi, am apucat sa invat pe de rost reteta acestora si chiar am avut parte de un adevarat exercitiu demn de un LP la fizio [[ ar fi mult mai de folos astfel de discutii la fizio, decat sa ne uitam la o pruasta care isi loveste insertia bicepsului brahial de la ulna (!??!?!]] si anume cum contribuie fiecare medicament la scaderea presiunii arteriale. In primul rand, beta-blocantul (gen Propranolol sau Bisoprolol) care scoate din joc receptorii de tip beta-adrenergic, inhiband astfel efectul facilitator asupra contractiei miocardului ce il are adrenalina. Un al doilea agent anti-hipertensiv este blocantul canalelor de Ca (ex.:Amlodipina), care reduce permeabilitatea sarcolemelor muschilor netezi pt Ca++, ceea ce pastreaza cationul in spatiul interstitial. Dupa cum ne-au spus cursurile de fizio, Ca++ in concentratie mai mare la exteriorul celulei va ingreuna eventuala depolarizare, deci muschii netezi din peretii vaselor sunt mentinuti relaxati, rezultand astfel un calibru mai mare al vaselor, deci scaderea presiunii sangvine. Al treilea agent este diureticul ( ex.: Furosemid sau Indapamid) care are rolul de a facilita eliminarea apei din organism, actionand la nivel renal. Mai multa apa eliminata inseamna volemie mai mica, deci scazand volumul sangvin, scade si presiunea. Un ultim element al combo-ului ce da in cap hipertesiunii este un medicament care actioneaza asupra sistemului renina-angiotensinogen-angiotensina I,II, pe care sincer sa fiu nu l-am inteles nici din explicatiile de la fata locului, nici de pe wikipedia ( ii spuneam Telmisartanum...? daca cumva va plictisiti si vreti sa aflati ce e cu el ... )
Cu aceasta ocazia a tratarii hipertensiunii avut asa un sentiment placut, fiindca in sfarsit toate vrajelile pe care ni le tot ziceau pe la cursuri au avut o aplicatie practica cat se poate de directa si de palpabila. Era o in cabinet o doamna in varsta , hipertensiva, care se plangea ca desi isi ia tratamentul exact asa cum ii prescrisese medicul, totusi se simte rau, iar cu o seara inainte avusese doar 100 cu 65 tensiune [[ ceea ce nu prea suna a hipertensiune]]. Mai mult decat atat, de cand cu canicula [[ pe vremea aia nu ploua prosteste ca acum]]se simtea chiar rau. Afland acest detaliu, aparent banal ( unei batranici nu-i face bine canicula, wow, big surprise ! ) medicul ii sugereaza babutei ca atata timp cat tin caldurile pe afara ar putea sa scoata din tratamentul zilnic Amlodipina, iar apoi intorcandu-se spre mine, cu un zambet din acela pe care il are profu cand te intreaba ceva ce el nu crede ca stii, imi zice ” Ia spune domnule, de ce crezi tu ca nu mai tb sa ia din asta? ”. Pentru cateva momente mintea mea a lucrat in gol, ma gandeam ca oricum n-am de unde sa stiu da’ macar sa incerc. Apoi, m-a izbit raspunsu: ca si adaptare la cald, organismul uman induce vasodilatatia periferica in mod natural, deci un medicament care sa faca acelasi lucru este redundant, in cel mai bun caz. Medicul a continuat sa ii spuna batranei ca daca se mentine caldura asta prosteasca afara poate sa reduca si cantitatea de diuretic pe care o ia zilnic, fiindca deh! Oricum va pierde apa transpirand.
Eu m-am simtit tare bine cu aceasta mica victorie pe care am repurtat-o la cabinet, asa de mandru incat i-am povestit pana si lui Nelu... care nu prea a fost el impresionat, dar oricum ce stie Nelu ?! el crede ca artificiile sunt pasari care explodeaza, deci nu avea rost.
Acum ca v-am plictisit cu povestea mea despre hipertensiune, vreau sa clarific faptu ca nu am impartasit-o cu voi doar ca sa ma dau rotund ca am stiut o raspunsul la o intrebare [[pe care din moment ce mi-a pus-o se presupunea ca ar fi trebuit oricum sa o stiu]] ci ca sa pot ajunge aici, la incheierea articolului pe care sper ca ma va lasa eBlogger sa-l postez dintr-o bucata. In esenta va spun ca m-am dus la practica de vara cu inima indoita de folosinta acestui demers, gandidu-ma ca o sa fie plin de copii raciti si de seniori cu hipertensiune si diabet, deci nimic interesant, nicio plaga impuscata, niciun caz care sa fie demn de House, deci ma gandeam ca va fi o cumplita pierdere de vreme si plictiseala pe masura. Dar va spun! Nu a fost asa, desi au fost perioade de inactivitate care ma obligau sa ma concentrez asupra faptului ca imi este teribil de cald in halat; a fost placut si pe alocuri chiar interesant, iar multumirea izvorata de faptul ca am reusit sa leg teoria cu practica s-a ivit in cele din urma exact de acolo de unde credeam ca e piatra mai seaca. Din cazul unui bolnav cronic, de genul caruia trec pe la cabinet o duzina zilnic! Si unde sa mai punem ca mi-am si clatit ochii cu 2 bunaciuni ravisante care au venit sa imparta mostre gratis de picaturi de urechi si colebil. Foarte frumos ! Am zis !

duminică, 11 iulie 2010

Adeps lanae

Am lasat sa treaca prima saptamana din practica de vara ca sa vin si eu cu niste chestii mai de Doamne-ajuta,adica din astea mai apropiate sufleteste de ceea ce inseamna farmacie, nu shituri de examene picate la materii cu multe credite si zero puncte de interes si zero puncte de aplicatii in viitoarea mea cariera,adica din punctul meu de vedere,facute sa ne incurce viata si creierasul nostru in aceasta vara after anul de boboceala.Asa ca....
Practica dureaza 2 saptamani in care imbracam prntru prima data halatul alb in scop precis.Initial,am crezut ca practica asta ii mai mult facuta sa ne dam seama cat de neinsemnati suntem la inceput ca si studenti(ma rog,studente) la farma.Ei bine,spre fericirea mea ,cel putin in aceasta saptamana am avut contact deplin si din majoritatea unghiurilor cu farmacia sau cel putin ce implica sa fii farmacist.
Am preparat.Primul preparat a fost Baza III ,un preparat magistral,adica facut dupa reteta data de medic,ce continea lauril sulfat de sodiu,glicerina,alcool cetilic si apa distilata-prepararea a fost destul de simpla si e chiar placut sa vezi cum un amestec spumos(asemenea spumei de ou) se transforma intr-o crema;preparatul era pentru o pacienta care avea diabet si avea eczema ceva mai extinsa,la picior(pe reteta scria ceva de diseminare secundara ,ceea ce presupun ca la asta se referea,ca nu e chiar locala) . Al 2 lea preparat a foast ceva mai simpatic,si anume Pasta Petrini,o crema pentru fundul bebelusilor,impotriva iritatilor.Prepararea Pastei a fost ceva mai laborioasa pentru ca , continea mai multe "ingrediente" care nu mergeau amestecate toate impreuna-avea oxid de zinc,talc,borax,glicerina,apa distilata,vaselina,lanolina(Adeps lanae,in latina ,care de fapt reprezinta grasimea din lana de oaie).Am facut o mica greseala cand am adaugat boxaul peste talc si zinc dar, pana ala urma am obtinut Pasta mult asteptata pe care am divizat-o in flacoane si am lasat-o la intarit .
Am "analizat" 20 de ceaiuri medicinale-nu a fost ceva legendary, asa ca imi permit sa trec mai departe.
Mi-am bagat nasul intre medicamente.Da.Asta da.Daca ar fi sa am numele unui medicament as alege sa ma cheme Codeina.Codeina este un alcaloid continut in latexul capsulelor de mac imature,si are proprietati antitusive(meicamentele ce contin codeina fac parte din clasa opioidelor) ;eu am gasit-o sub forma de comprimate de fosfat de codeina,foarte ieftine dar nu la indemana oricui pentru ca se elibereaza numai cu reteta verde(medicamentele ce se elibereaza cu reteta verde sunt in general psihotrope-ex.diazepam,xanax,lorazepam;codeina insa se gaseste printre medicamentele ce se elibereaza atat cu reteta verde cat si cu reteta galbena);am mai gasit un medicament care continea derivat din codeina,dihidrocodeina(medicamentul se si numea DHC) dar acesta se afla in venena(dulapul "sub cheie" in care se gasesc medicamente ce contin precursori de droguri,gen morfina) si se elibereaza numai cu reteta galbena.Marea mea surprindere a fost cand mi-am clatit ochii in separanda(raftul cu medicamente anticanceroase) unde am dat peste medicamente care erau "ieftine" daca aveau pretul unui salariu minim pe economie-cel mai scump medicament din separanda era Xeloda si se administra in cancerul de san sau cancerul colorectal,si costa nu mai putin de 16 milioane jumate o cutie,si nici macar nu e cu eliberare prelunjita ,deci presupun ca se administreaza zilnic.Cel mai scump anticanceros(sau cel putin pe care l-am vazut eu) era Avastin,solutie prefuzabila,care costa dupa spuselele sefei mele,in jur de 55 de milioane pentru concentratia de 25 mg,iar pentru concentratie dubla,in jur de 100 de milioane.Am fost curioasa sa aflu de ce e totusi asa de scump,si am aflat ca Avastin e primul medicament care inhiba angiogeneza(dezvoltarea vaselor de sange care hranesc tesuturile canceroase ),care este esentiala in "supravietuirea" tumorii.
M-am convins ca, de nenumarate ori,pacientii pun la indoiala sfatul medicului si cer un al 2 lea sfat farmacistului si chiar daca acesta intareste spusele medicului, pacientul tot e convins ca ar fi mai bine daca am face cum zice el,si atunci,am impresia ca-ti vine sa-i torni un sac de talc in cap si peste o galeata de lanolina sau invers...
Apoi am aflat ca.... si acu 13 ani,la anorganica se pica pe rupte,90 la suta din studenti in anul farmacistei mele,victime printre care s-a aflat si dansa,fapt ce nu a impiedicat-o sa-si termine facultatea si sa practice meseria de 8 ani incoace,deci... exista materii cu un continut mare de balast.
Cat despre vacanta asta,voi trai o adevarata iubire cu anorganica in poale,imaginandu-ma pe plaja din fata de la stuf(the real one).
Enjoy the sun!(in limita posibilitatilor)

miercuri, 7 iulie 2010

Nelu zice III sau Nasoale despre Biocel

Unii spun ca vocea lui Nelu nu genereaza un ecou
Si ca atunci cand vede don’soare doctor frumoase ii se intareste lama de la bisturiu
Tot ce stiu eu este ca il cheama Nelu si ca el zice :

Acum, la sfarsit de an I, Nelu se gandeste ca ar merita sa se faca o scurta recenzie a acestui an universitar care pentru dansul, practic s-a terminat.
Despre minunatul semestru medicinist I, Nelu are numai vorbe de bine. Stiti voi, ca si despre morti … “~numai de bine”. Scurt, lejer, numai la statistica e complet aiurea si profu seamana cu Homer Simpson, fara sa aiba catusi de putin farmecul personajului animat. Despre semstrul I, doar un sfat pentru eventualii cititori care urmeaza sa devnina boboci la MG: Nelu ii indeamna sa invete la anato. Oricum mare lucru nu mai prea au de facut in sem I [[ daca nu se schimba iarasi programa, ceea ce Nelu nu crede ]].


Dar iata, minunatul semestru II. La o prima vedere, nu e cu mult mai aglomerat ca si semstrul I. Ore cam tot atatea [[ poate pentru unii care au avut semestru I chiar super lejer, ceva mai multe ore, dar aproape insesizabil ]]. Dar dupa cum stie si Nelu dupa proverbul de pe planeta sa natala "nu marimea Rosakeosaurului conteaza, ci in ce stadiu al metamorfozei e". Adica, calitativ, materiile din semstrul II sunt mult mai bogate decat cele din semstrul I.


Vesnica anatomie; merita sa te straduiesti sa citesti saptamanal ceea ce se preda fiindca daca citesti macar o data in timpul anului, atunci munca din sesiune devine infinit mai usoara. In sem II apare fiziologia, draguta ea de felu ei, cu teste saptamanale, cursuri nu prea lungi, deci reteta perfecta pentru o materie la care se invata destul de bine si de usor. LP-uri cam plicticoase si lipsite de o adevarata parte practica la unele capitole, dar sunt numai o data pe saptamana deci nu moare nimeni de la ele.


Iar acum, teroarea studentului de anu I, biochimia descriptiva. Aici, habar nu are Nelu ce sa zica decat ca probabil rezultatele de la examen isi gasesc urmatoarele doua cauze principale:

1. notiuniile pe care studentii le au de dinainte sunt epuizate cu primul curs, adica cu aminoacizii. Dupa ei, urmeaza un veritabil semestru in care se studiaza proteinele cu variatele lor structuri si functii. Doua cursuri fac abatere de la lumea proteinelor si anume Coenzime &Vitamine(strans legat de enzime, deci tot in legatura cu proteinele) si Acizii Nucleici. Deci faptul ca la aceasta materie aproape tot ce afla studentul e nou, cu siguranta contribuie la rezultatele din sesiune.
2. Teroare propagata de studentii din anii mai mari. Biochimia are o reputatie proasta printre generatii ceea care un impact negative de netagaduit asupra mentalitatii si atitudinii cu care bobocul trateaza materia in cauza.

Iar acum vine randul Biocelului. Numele materiei este de fapt “Biologie Celulara si Moleculara”; un nume pompos si smecher pentru o materie cu un manual de 90 si ceva de pg si un colectiv de predare alcatuit in mare masura din anti-talente, dezastre cu licenta, personaje de o ingustime incredibila care in permanenta emana lipsa de profesionalism si de viziune. Cunoscuta printre studenti dupa prescurtarea “biocel”, materia isi mai atrage porecla de “Bengologie”, evident dupa profu Gh. Benga. Manualul de 92 de pagini e scris de Benga sau sub supravegherea lui stricta, deaoarece se poate recunoaste cu foarte mare usurinta un stil unitar al acelor pagini. E foarte foarte usor sa iti dai seama pe unde n-a fost Benga tocmai cu p@%a pe ei si, pe atunci asistentii si sefii de lucrari [[ acum deveniti stapanii catedrei ]], au scris dupa capul lor si a iesit ce a iesit din acele paragrafe.


Tot ce a inteles Nelu semestru asta de la biocel este ca intre Benga si actualii stapanitori ai catedrei de pe Pasteur se duce un fel de razboi ale carui cauze nu le-a inteles si nici nu il intereseaza. Ideea e ca astia de la catedra il considera pe Benga un fel de sclerozat batran care nu mai are ce cauta pe la scoala iar Benga se simte mazilit si tradat de dilimacii de la catedra. Toti colegii lui Nelu au pastrat indiferenta si distanta de rigoare fata de aceste telenovele specifice catedrei, insa nu putine au fost vocile care in ultimele saptamani [[ adica dupa examenu de biocel]] au spus ca probabil de aia ii Benga crizat, fiindca stia ca ramane catedra pe mana unor inapti. Nu spune Nelu ca toti de la catedra is o apa si un pamant, dar majoritatea lor covarsitoare se incadreaza in descrierea cu elemente geografice!


In timpul semstrului mai ca nu isi are rostul vizita pe la cursuri, decat ca ai nevoie de minim 9 prezente sau ceva de genu asta ca sa te bage in examen. Nu afli mai nimic de la cei care predau inafara de ce e deja scris de Benga in cartea aia. Ei pretind ca la cursuri afli lucruri in plus fata de ceea ce in carte, dar Nelu jura pe viata sa ca a fost la aproape, aproape toate cursurile si nu crede ca poate aduna in caietu de notite mai mult de 4, haaaai 5, pagini de lucruri in plus. Explicatiile in plus se rezuma la a se repeta inca o data insiruirea de cuvinte care te-a bagat in ceata cu 1 minut mai inainte, ceea ce te face sa iti dai glontu de nervi ca te-ai trezit la 7 sa vii sa asculti un adormit fara viata caruia ii ia 10 minute sa faca o ventilatie pulmonara completa si care vine cu poze scanate pe care le deschide in paint ca sa iti arate nimic.
Iar bomboana de pe coliva Biocelului este examenul. O organizare ce aduce a targ provincial si o stupiditate baloasa a alora care inventeaza subiectele. Ar trebui umplute pagini intregi pt ca Nelu sa descrie incapacitatea colectivului de la catedra de BCM si nu are rost sa faca asta. Este totusi o parte buna. Fiind atat de slabi in pregatire si cunostinte, acesti membrii ai catedrei de biologie celulara si moleculara se complac intr-un blazaj inedit ceea ce le da liniste interioara. Pe bune! Is calmi si linistiti pe la cursuri, mai fac o gluma si de aceea is relative usor de suportat ca oameni in timpul anului. Totusi, la examen, lui Nelu ii vine sa ii prinda de cap si sa ii loveasca de coltul mesei cand vin sa ii reproseze ca nu a scris ca in carte si mai mult decat atata, ii spun ca trebuie sa scrii ca in carte fiindca asa e mai usor de corectat.
Se pare ca inteligenta lor nu a depasit nivelul claselor primare cand auto-dictarea era o metoda folosita in procesul didactic si pedagogic. Reproducerea fidela a acelor 92 de nenorocite de pagini reprezinta etalonul in mintea lor.Nelu a aflat pe propria sa piele [[ sau mai bine zis pe propriul sau examen ]] ca explicatiile in plus sau diferite fata de formularea cartii se depuncteaza. Asta e genul de catedra de la Biocel, populata de oameni ingusti, ne-profesionisti [[ nici macar nu ii putem numi amatori, fiindca amatorii unui sport sau amatorii mecanici de masini sau aviatorii amatori, etc sunt ceva bun. ]] si cu o pricepere-lipsa a esentei materiei pe care o predau. NELU A ZIS !
Asa ca, sfat pentru bobocii ce au sa vina, de la Nelu: Strangeti din sfinctere, inghititi-va mandria, nu puneti nicio intrebare in plus la curs fiindca veti fi dezamagiti de nestiinta celor ce sunt pusi acolo sa va predea, tociti dracului pe de rost paginile alea si luati-le notele mari pe care le e greu sa le dea fiindca sunt bolnavi cu incheieturile de la atata lab… aaa..-orator. Laborator, a vrut Nelu sa zica!
Probabil e si vina lu Benga ca is asa niste distrusi astia de la catedra. Atata de strans a coordonat tot ce tinea de treburile catedrei ca astia nu au apucat sa isi faca “botezul de foc” prin nicio activitate adevarata si inteligenta. Si acum e vai de muschii lor glutei.
Concluzionand, despre semstrul II Nelu trebuie clar sa spuna ca e mai mult de munca decat in primul, dar e diversificat si chiar interesant pe alocuri. Aceste “4 Mari” materii de mai sus sunt insotite de o pleiada de cursuri gen Stiintele Comportamentului, Prim Ajutor, Enlgeza/Franceza/Germana, tot felu de cursuri optionale, etc, mai mult sau mai putin interesante si folositoare [[ cel putin engleza e o pierdere completa de vreme ]].


Au fost momente cand Nelu si-a bagat picioarele in seminarul de a doua zi si s-a pus sa joce dota pe retea si momente cand dupa 2-3 saptmani de mini-examene, colocvii si seminarii Nelu si colegii sai se simteau, vorba unui bun coleg de-al lui Nelu “violati cu stalpul de telegraf”. Dar asta e, Nelu nu a vrut sa faca balet si bune maniere asa cum il indemnau cei care au depus sporii din care a iesit, ci el si-a scris admiterea cu mana lui, deci suporta consecintele celui mai tare UMF din tara [[ or so they say ]], UMFIH Cluj-Napoca.