Nelu zice V sau Despre slobozire și vulpi incapabile

Unii spun că nu poate folosi mouse-urile gri
Și că poate opri Ciclul Krebs al adversarilor săi prin simpla putere a voinței
Tot ce știu eu este că îl cheamă Nelu și el zice

S-a sfârșit semestrul din iad. Cum, necum, Nelu și colegii săi au trecut peste semestru ăsta care parcă le-a fost aruncat în față ca să îi mai testeze un pic. Al naibii test. Câteodată Nelu se gândește că semestru ăsta o fost ca în filmul cu Jim Carey ”The Truman Show” în care se uitau la noi prin camere bine ascunse pe Babeș, Clinicilor, Pasteur, prin amfiteatre și laboratoare[[ ne-am descurcat bine? :D ]].

Anato parcă a fost cu așa mult timp în urmă... foarte mult timp în urmă. Histo, parcă e mai aproape și acum la capătul caznalelor au stat Microbii. Oare dacă s-a terminat sesiunea asta fără ca Nelu și colegii săi o ia razna, mai e ceva care să îi poată opri? Adică, oare va mai fi ceva atât de nasol vreodată precum semestru ăsta. Așa s-au simțit și evrei când au scăpat din lagăre [[ too much? Ok :D ]].

Tot Nelu știe povestea aceea cu și despre o vulpe care nu putea ajunge la niște struguri și, zice-se că de ciudă, a zis că strugurii sunt acri. Cam așa a mormăit și Nelu. Da’ puii lui Nelu’. În primul rând, el nu e vulpe. Și strugurii s-au acrit pe parcurs. Și strugurii se acresc din varii motive. Deci nu e nimeni aici vulpe inaptă. Eventual, nu a fost întâmpinat la mijloc, știți voi, ca în melodie ... ”meet me half-way, right at the border...”. [[hm, struguri acri... zise vulpea]].

Și pentru aceia care vin din urma lui Nelu... of,of,of... ce să vă zică el oare. O să vedeți voi:P